Cum sa NU mergi la concurs!

Actorii principali din urmatoarea poveste sunt eu si prietenul meu, Ovi.

Aflam de un concurs de salau la Dunare, din barca, in „cuplu”. Instant urmeaza intrebarea „Ne bagam?” si raspunsul „Hai, mah, sa o facem si pe asta”.

Bun, acum ca am definit ce vrem sa facem, ne-am intrebat cum facem asta...
Trecem in revista arsenalul:
-Bete? – avem
-Mulinete? – avem si de alea
-Fire? – avem ceva, mai legam unu’ de altu’(eu sunt vinovatul aici, aveam pe o mulineta 3 capete de textil, 3 culori, 3 grosimi), facem cumva
-Gume? – numa’ din alea bune!!!
-Jiguri grele? – Ce e aia „grele”? – turnam ceva de 28, o fi bune, nu? – Doamne’ajuta
-Barca? – Ovi: Merem cu a mea mah, 3m de Baracuda!!! – bun, avem si d’asta
-Motor? – hopa!!! Nu e.... => Radu: Fac io rost cumva! – bun, avem si o promisiune!

Trecem in revista momentul:
-Concursul e Sambata asta, merem Vineri la antrenament? – Merem!!!!!
-Stam si Duminica cateva ore? – Staaammmm!!!!
-Ne cazam in plus? – Siguuurrr!!!!!

Bun, avem planul, urmeaza executia!
Dau sfoara in tara pe la prieteni ca imi trebe motor pana Joi seara la ora 20!
Apare unu’! Yey! Merg Joi la 18, il vad, 4cai2timpi, tragem o sfoara, o ia!
Perfect! Il iau, dau banii, arunc motorul in portbagaj, merg la Ovi, iau barca, cobor si barcuta mea de 2,1, o bag si pe aia, armele si munitia! Vineri dimineata... De fapt era asa de dimineata ca parca era inca seara precedenta, plecam la Dunare!!!
Drum ok, ness si redbull ne sunt alaturi sa ne tina ochii deschisi!
Ajungem la pensiune, cazarea rezolvata, hai iute sa dam barca la apa sa vedem ce si cum!
Umflam barca, o aruncam in apa, aruncam harnasamentu’ inauntru, punem motorul pe oglinda, noi inauntru, ne impingem de la ponton.

Hai sa pornesc motorul, fac ce mi-a aratat cu o seara inainte vanzatorul (precizez ca a fost prima data cand am pus mana pe un motor). Trag barbateste de un plastic ce deschide benzina, trag socu’, maneta la punct, o sfoara barbateasca! Prr pr pr... moare.... Eh, asa o fi din prima! Mai o sfoara! PRRRR Prrr Prrr pr... moare! Si dai si trage sfori si trage Dumnezei si sfori si Dumnezei si sfinti si mame... Nimic...
Timp de vreo 30 min, ne-am invartit in jurul pontonului dupa traseul precis al unei spaghete intr-un polonic!
Naiba sa il ia! Merem la vasle! Ce-o fi o fi!
Ma pun la vasle, trag barbateste sa ajungem o data aproape de locuri!

Si dai, si trage si fssss.... Se dezlipeste un strapazan de vasla de pe balon de la babord...Balonul intact...
Cristosi, morti, raniti, mame, pfoai!!!
Cerurile s-au deschis deasupra noastra!
Bine, merem totusi si asa, nu? Normal!!!!
Ovi la pupa, babord, tip pagaie, cu vasla fara suport, eu in fata, trag normal, dar numa’ de o vasla...
Hai ca ajungem undeva... Incepem sa pescuim... Apa faina, incepem tatonarea, primele atacuri, primul salau... Ne mutam pe alt loc.. Caldura... Ne molesim... Trece agitatia de pe drum si nervii..

Super molesit fiind, am un atac scurt si nu intep, ii spun doar lui Ovi:
„Bah, am avut atac!”
Atat ii trebe, explodeaza omu’ intr-un ras turbat de situatie:
„Am venit cu ardeleanu’ la concurs! Ii da salaul atac, iar ardeleanu’ molcom: Ia mai da mah o data, daca ai curaj, ca m-ai luat prea iute prima data!”

Trece si momentul hazliu, cu o barca de tabla se apropie 3 prieteni pescari.
Ne salutam si le strigam ca nu ne mere motorul, daca nu se pricepe vreunu’ la ele?
Ei raspund: „Da’ ce are? Ia vedeti, nu o ia impinsa?”
Noi, pe jos de ras... Haz de necaz :)))

Liniste pe apa, liniste sub apa... Ovi, cu gandurile incetosate de la oboseala si caldura, incercand sa ma intrebe cat de adanc e lacul 3Ape scoate pe gura cuvintele: „Cate ape is la 3Ape?”, eu instant: „3 in plm!”(vezi youtube: Adi Despot)... Radem si cadem iar in liniste...

Catre seara ne tragem la pensiune. In jurul pontonului, incep sa se adune barcile celorlalti participanti..
Organizatorul concursului afla de problema noastra, ne ajuta cu un Yamaha 5caluti 4 timpi, sa-i dea Al de sus numai bine in viata ca ne-a ajutat cand am avut nevoie!!! Multumim inca o data!!!!
Facem un review la dotarile celorlalti... Realizam ca suntem singura gonflabila si cel mai mic motor :))))
Cinam, ne retragem in camera, facem planuri de atac pentru dimineata concursului... Adormim rupti.
Dimineata, Ovi are ochii rosii... il intreb ce are si el imi spune ca a dormit cateva ore numa’, din cauza mea... Imi arata inregistrarea pe telefon cum sforaiam... Sforaituri luuungi, apasate, urmate de un plescait :)))

Coboram, bagam ceva la mat, ne pregatim, ne rugam, ne umplem unul pe celalalt de urari pline de „bine”, ne urcam in barca si vine startul!!!

Cea mai puternica barca isi ambaleaza motorul cu 2 de 0 in ceea ce priveste calutii, si in cateva clipe e doar un punct in departare, spre cazane, restul barcilor (normale) incep sa faca valuri, nu trece 1 minut si realizam ca suntem ultimii.
Eu, ancorat puternic cu mainile de prora (ca nu stiu sa inot), Ovi la motor!Urlu la Ovi de cateva ori: „Da-i in blanaaa!!! Da-i in blaanaaaa!!!!”, imi intorc privirea la el si primesc raspunsul: „Da’ e deja in blana, Radu!”....

Prprprrrr...Prrprrrprrr...prrprrprr... Celelalte barci sunt deja pe locurile planificate de noi... Noi? Prrprrpr...prrprrrprrr...

Unii incep sa prinda primii salai... Noi, prrr prrr prrr... prrr prrr prr...

Ajungem in cele din urma... Lansam, pescuim, discutam... Prindem nepunctabili... 38-39cm... Cam 7-8...Trec cateva ore, moleseala se instaleaza, noi aproape adormiti cadem de comun acord ca ne omoara suspansul unui concurs ca asta :)))))).

Mai pe seara, lovim unul de 43cm cu care urcam pe locul 6 din 20 si ceva de echipe...
Concursul se incheie, premierea, bucurie, zambete, incepe „congresul pescarilor” la cina, realizam ca pescuisem cu cele mai mici jiguri ca gramaje...
Cazuti de oboseala, urcam in camera, somn instant.

A doua zi dimineata, Ovi iar cu ochii rosii. Intreb : „Tot din cauza mea?”, raspunsul: „Nu, nu mi-a picat bine cina... Evacuari rapide pe ambele capete toata noaptea!”...

Totusi, ne urcam in barca, dam cateva ore prin cazane, nici un rezultat, nici un chef, mai atipim prin barca, plecam ultimii de la pensiune... Cand sa rugam proprietarul sa deschida poarta, ne intreaba daca nu il luam si pe el pana in TM ca si-a inchis cheia in masina...

Cam asa arata, pentru mine, un weekend plin.
Plin de peripetii, neasteptat, surprize placute si neplacute, oameni faini, aer curat, amintiri...

Concluziile (legat de titlu) sunt destul de usor de dedus.
Cu respect,
Radu

P.S.: Ulterior, am aflat ca motorul meu n-avea mare lucru, cand am tras barbateste de chestia care deschide benzina, a sarit din locasul ei, drept urmare benzina era tot inchisa... J
 

Wurger

Somn
Ca sa fi pescar reusit trebuie in primul rand sa sti sa te bucuri de viata si de tot ce aduce ea.
Misto aventura Radu! La mai multe, sa mai ai ce povesti !
 
Sus