De ce pescuitul?

In urma cu cativa ani, intr-un moment de ‘facut un pas in spate’ si privit detasat (coincidenta face ca era tot pe malul apei), mi-am pus intrebarea :

De ce pescuitul?

Ce naiba are pescuitul asta de ma scoate afara din casa, pe ploaie, vant, ninsoare, caldura excesiva, frig, inghet… indiferent de vreme, trebuie sa ies… Nu am nici un control asupra rezultatului partidei, insa trebuie sa ies…

E cumva impotriva firii normale… Weekend, trezire cu noaptea in cap, la 5, la 4 sau chiar mai devreme cand destinatia e departe, lasat prietena in pat, patul cald, renuntat la confort, condus cu ochii rosii, lansat, recuperat, injurat, innodat, mancat pe fuga, repetat toata ziua, gherla sau punctat, dar tot mai des gherla…Venit inapoi acasa si, culmea, ca aici e buba, deja de pe drumul de intoarcere planificam urmatoarea partida, gherla sau nu… nu conta… Trebuie sa mai ies o data… inca o data… si inca una… Si mai trebuie sa mai imi cumpar ceva gume, din alea sau din celelalte, poate lanseta? Poate fir… ? Uf…

De ce pescuitul?

Stim bine, pestii sunt cum sunt (vorba aia: nu’s mari, da’s rari), insa dam banii pe mai multe/scumpe/profi scule. Niciodata nu am facut in pescuit downgrade. Mergem tot in sus, numai in sus parca…

Unde e de fapt placerea?
Ce e acea placere?
Care e acea placere pe care o cautam de fapt?
 
D

Deleted member 13

Guest
Radule ,te simt ca esti mai tanar ca mine . Pe vremuri asa eram si eu ...Intre timp am inceput sa-mi "conserv" energia si sa nu mai umblu bolund cu noaptea cap cand stiu ca oricum rezultatele sunt subtiri...Acum pescuiesc chiar de placere ,intre ore normale dpmdv si in vremuri normale! Nu mai stau in ploaie, nu mai stau pe zapada ,etc.Cu mici exceptii roflmaooo
Poate pentru ca anii de dormit pe Mures ,fie vara fie iarna am inceput sa-i simt ...Durereeee Nu te stresa ! Oricum si tu vei pati la fel!bucurostare

..........

Cica era unul care isi dadea cu ciocanul in scula pusa pe un butuc. Si il durea...si urla cat il tineau bojocii...si vai mama lui! La un moment dat trece alt cetatean pe acolo ,il vede si socat il intreaba de ce face asta. Raspunsul il da pe spate "Pentru ca-mi place!" socsigroaza Omul sta putin pe ganduri si ,facandu-si curaj ,il intreaba totusi cum poate sa-i placa sa-si dea in sula cu ciocanul si cand apare placerea propriu zis...Raspunsul ?

" CAND DAU PE LANGA !!!" zimbettt Asa o fi si cu pescuitul ?gandesccccroflmaooo
 
@ Zamfi, sunt tanar, tanar, Doamne, si asa voi fi cat timp voi pescui :), anul productiei, '84. Zice-se ca a fost un an bun! :). Adevarul e ca in ultimii ani nici eu nu prea mai 'prapadesc' 18-20 ore intr-o partida de o zi... Insa, parca nu e completa daca nu vad rasaritul si apusul in aceasi zi pe apa, daca nu prind rapaiala de dimineata si pe cea de seara... Parca lipseste ceva. Daca nu ma ia somnul la amiaza din cauza ca sunt treaz cu noaptea in cap si daca nu trag un pui scurt de somn, atunci cand ma ia, rezemat de o creanga, sau chiar pe jos, parca lipseste intoarcerea la anii copilariei, cand faceam la fel, cand aveam mintea goala... Puiul ala de somn e absolutul pt mine la pescuit!
P.S.: Durerile ce preced schimbarea vremii mi-au trecut dupa 1 sapt de bai la Herculane si 1 sapt de "obisnuit cu pamantul" la Eforie Sud. Merita ;)
P.S.2: Genial bancul! Il stiam in varianta light, cu nebunul si degetele! Da, poate explica!:))) Insa nu explica placerea drilului, placere care e simtita si de neinitiati cand au primul peste in bat. Acel fior, sau caldurile la genunchi, sau pulsul crescut, tremurul degetelor, respiratia accelerata...

@ Claudiu, foarte faine filmuletele, in special primul, regasesc acolo una dintre cele 2 convingeri pe care le am relativ la pescuit. Exact cum ziceam in primul post, nu avem nici un control asupra rezultatului.
In orice alt aspect al vietii daca urmam un anumit tipar, anumite actiuni, putem prezice un rezultat.
Insa misterul ce invaluie pescuitul este ceea ce ne atrage, ceea ce ne face dependenti. Variabilitatea imensa a datelor de intrare are un impact major in imprastierea iesirilor, fiind aproape imposibil sa gasesti o functie/ecuatie ce ar putea sa restranga aceasta plaja (deformare profesionala :) ).
Pana acum singura valabila, ce am gasit-o e "Daca nu ies, nu prind" :))))

@ QtDevil, super motivant filmuletul de la Rapala :)!!!
 

Claudiu

Administrator
Membru personal
Apropo de filmuletul de la Rapala, sa pescuiesti intr-un loc ca asta... amaaaazed

Screen Shot 2016-08-16 at 23.34.25.png
 
I

ilie

Guest
Paradoxul in pescuit e dat de faptul ca desi poti avea momente neplacute sau intamplari nefericite ca pescar, te intorci din nou,cu mai multa speranta,cu mai multe visuri de fiecare data cand incepi o noua partida.Si asta desi nimeni nu-ti garanteaza ca si azi, s-ar putea sa fi tot tu ala care pierzi...Termenul e putin fortat,deoarece pentru mine unul,o zi la pescuit inseamna o zi in plus la viata.De ce zic asta...
"Desi inca simt oboseala unei zile grele si a putinelor ore de somn,condusul spre o noua partida ma relaxeaza,desi gandul imi zboara spre avatul ala care nu-mi da pace de vreo cateva partide.L-am vazut atacand de cateva pe repezis, in acelasi loc,e mare si e mult mai bun ca mine...Deja mi-a refuzat cam tot ce-i puteam da,iar faptul ca e solitar pe locul lui il face mult mai suspicios.
Oltul ma intampina azi in aburii diminetii de august,cu o apa mult scazuta fata de ultimele partide.In astfel de momente,totul se schimba,tot ce ti-ai pus de acasa in cap nu mai are sens si trebuie sa te adaptezi din nou...iar asta de multe ori costa un vobler,o musca sau cativa metri de inaintas.Inaintas care va avea rolul lui in partida de azi..Dupa vreo doua ore de strecurat apa degeaba,fara a avea nici macar un atac,reusesc sa agat iar si sunt nevoit sa apelez la noua rola de fluorocarbon,cea veche tocmai terminandu-se.In momentul in care legam din nou,mai sus de mine,am vazut primul atac al zilei.Era el,avatul solitar.Din nou a atacat pe o zona care am abordat-o si astazi si din nou parca era cu un pas in fata mea.Mi-i se terminasera ideile si parca nu-mi venea sa reiau de la inceput nalucile din cele doua cutiute.Ma hotarasc totusi la un streamer legat pe un jig de 5gr.cu inca unul pe saltatoare si lansez pe valuri in locul unde am vazut miscare.Atacul, sincer m-a luat oarecum prin surprindere,nu mai credeam si nici nu lansasem mai mult de 10m in amonte. Cred ca in momentul in care mai aveam jumate din distanta pana la varful lansetei,brusc aceasta si-a schimbat directia,s-a incovoiat de la mijloc,bulboana,greutate si poc,asta a fost tot...a pocnit fluorocarbonul ca papiota,desi era exact ca cel de dinainte care nu mi-a facut probleme.
Si acum ajung la ceea ce ziceam la inceput.In pescuit sunt momente cand regretele sunt mari,cand te simti aiurea sau ramai pret de cateva minute cu privirea in gol,ca un copil scos la tabla si care nu stie lectia.Dar asta nu te opreste sa te intorci din nou si din nou inapoi,in speranta ca maine soarta poate iti va surade tie si ceea ce azi e doar un vis se va transforma intr-o captura de poveste.Unde in afara de pescuit mai poti trai asa ceva?thumbsuuuup
 

Espasia

Somn
Radu, si zamfi, desi nu stiu ce varsta aveti, eu ma regasesc 100% cu cele descrise de Radu, citez:

"Weekend, trezire cu noaptea in cap, la 5, la 4 sau chiar mai devreme cand destinatia e departe, ...................................... , condus cu ochii rosii, lansat, recuperat, injurat, innodat, mancat pe fuga, repetat toata ziua, gherla sau punctat, dar tot mai des gherla…Venit inapoi acasa si, culmea, ca aici e buba, deja de pe drumul de intoarcere planificam urmatoarea partida, gherla sau nu… nu conta… Trebuie sa mai ies o data… inca o data… si inca una… Si mai trebuie sa mai imi cumpar ceva gume, din alea sau din celelalte, poate lanseta? Poate fir… ? Uf…"

Sincer daca stam si judecam la rece, rational, observatiile lui zamfi sunt pertinente si super corecte.
Dar uneori emotionalul, depaseste semnificativ rationalul, asa ca desi ii dau dreptate lui zamfi, totusi mereu procedez cum a descris Radu. De ce? Nu stiu, dar ma bucura fiecare iesire la apa.

Claudiu, ceva similar cu imaginea ta este lacul de acumulare de la Siriu. (Se prabusesc muntii si padurea pe tine, la un unghi de aproape 60...80 grade). La baza lacului sunt si ceva arbori foioase, dar in sus apare "coniferul". Si sub acest copaci caut de innebunesc clean. Si astazi este (dar nu am fost eu), maine nu mai este (adica momentul in care merg eu acolo).


Cateva imagini:

IMG_0826.jpg
IMG_0831.jpg
IMG_0828.jpg
 

Wurger

Somn
Motivatia...... Nu cred ca poate fi vorba de asa ceva. Sau nu asa cum intelege un om normal.
Sunt deja asa de obisnuit sa nu prind, ca ma duc la pescuit cum se duceau spartanii la Termopile. Stiu ca sunt mai fraier ca adversarul, ca nici armele nu sunt chiar alea care ar trebui, ca pe de-asupra mai fac si multe alte sacrificii si totusi, ma duc senin si optimist. Si culmea tampeniei e ca ma si intorc tot asa.
Cel mai nasol e cand mai iau cu mine pe cineva care nu e obisnuit si care ne-prinzand, o ia personal si se lamenteaza si sufera, de parca era pestele acolo cu eticheta cu numele lui pe ea si cineva i l-a luat. Asta imi strica dispozitia.
Pe de alta parte, de ce ? Pentru ca ala e locul (oricare ar fi apa sau malul sau barca) in care simt ca exista o armonie intre ganduri si corp. Imi solicita mintea intr-un mod placut. Trebuie sa rezolv mental niste ecuatii si apoi sa reusesc sa le transpun in practica. Asta ma face sa ma simt bine. Daca da si rezultate si teoria si practica confirma, e chiar mult mai bine. E, se intampla rar, dar tot eu ii gasesc scuze.
Deci placerea, ca tot intreba cineva mai sus, nu e data numai de secundele alea de dril. Imi place si ce am pe mine, la indemana si rezistent si propice oricaror intemperii, imi place echipamentul (sculele) care merge bine si face niste chestii greu de crezut sau inteles acum cativa ani si mai presus de toate imi place natura.
Ca pescar de spinning esti destul de discret si asta ajuta in sensul ca apar pe langa tine tot felul de animale si pasari care de-a lungul tmpului au inteles ca nenicii aia cu sepci, ochelari de soare si fel de fel de veste, care tot agita o nuia cu ata, n-au nici o treaba cu ele. De multe ori n-am o camera performanta la mine dar tin minte. Eeee, si ce misto o sa fie amintirile astea peste un timp. O sa spele creierul in mod sanatos. Si in plus, procesul ala mental de care vorbeam, faptul ca trebuie sa te orientezi in teren, sa iei in considerare vantul si soarele, umbra si curgerea apei, asta sunt convins ca ne va feri de micul prieten neamtz care de la o varsta incepe sa ne ascunda jucariile (Alzheimer).
 
I

ilie

Guest
Motivatia...... Nu cred ca poate fi vorba de asa ceva. Sau nu asa cum intelege un om normal.
Sunt deja asa de obisnuit sa nu prind, ca ma duc la pescuit cum se duceau spartanii la Termopile. Stiu ca sunt mai fraier ca adversarul, ca nici armele nu sunt chiar alea care ar trebui, ca pe de-asupra mai fac si multe alte sacrificii si totusi, ma duc senin si optimist. Si culmea tampeniei e ca ma si intorc tot asa.
Cel mai nasol e cand mai iau cu mine pe cineva care nu e obisnuit si care ne-prinzand, o ia personal si se lamenteaza si sufera, de parca era pestele acolo cu eticheta cu numele lui pe ea si cineva i l-a luat. Asta imi strica dispozitia.
Pe de alta parte, de ce ? Pentru ca ala e locul (oricare ar fi apa sau malul sau barca) in care simt ca exista o armonie intre ganduri si corp. Imi solicita mintea intr-un mod placut. Trebuie sa rezolv mental niste ecuatii si apoi sa reusesc sa le transpun in practica. Asta ma face sa ma simt bine. Daca da si rezultate si teoria si practica confirma, e chiar mult mai bine. E, se intampla rar, dar tot eu ii gasesc scuze.
Deci placerea, ca tot intreba cineva mai sus, nu e data numai de secundele alea de dril. Imi place si ce am pe mine, la indemana si rezistent si propice oricaror intemperii, imi place echipamentul (sculele) care merge bine si face niste chestii greu de crezut sau inteles acum cativa ani si mai presus de toate imi place natura.
Ca pescar de spinning esti destul de discret si asta ajuta in sensul ca apar pe langa tine tot felul de animale si pasari care de-a lungul tmpului au inteles ca nenicii aia cu sepci, ochelari de soare si fel de fel de veste, care tot agita o nuia cu ata, n-au nici o treaba cu ele. De multe ori n-am o camera performanta la mine dar tin minte. Eeee, si ce misto o sa fie amintirile astea peste un timp. O sa spele creierul in mod sanatos. Si in plus, procesul ala mental de care vorbeam, faptul ca trebuie sa te orientezi in teren, sa iei in considerare vantul si soarele, umbra si curgerea apei, asta sunt convins ca ne va feri de micul prieten neamtz care de la o varsta incepe sa ne ascunda jucariile (Alzheimer).
jos palaria Si da,e mult mai bine singur.Asa nu se mai uita nimeni la tine pe sub sprancene cand prinzi ceva roflmaooo
 

Pif.

Biban
De ce pescuitul ?
Pt ca multi dintre noi pescuim de mici si il avem in sange ,acolo traim o gramada de sentimente ,speram si ne ambitionam sa prindem pestele cel mare .
Acum am venit acasa ,fiind plecat de ieri la pescuit pe Mures ,am avut doar doua atacuri si...nici un peste,dar mi a cantat Muresul dimineata la 5 si mi a spus ca data viitoare e randul meu .Abia astept sa vina data viitoare.

M am bucurat de rasaritul soarelui de cantecul pasarilor de faptul ca exist
 

kingofbeasts

Rod Builder
Aveam vreo 6 ani...
Mereu vesel, neastamparat si pus pe a demonstra ca sunt mai bun in orice provocare. :p :) Imi placea sa stau intre adulti si sa le ascult povestile...sa merg cu ei la chefuri... la iesiri campensti... si, in general, la tot ceea ce era destinat exclusiv barbatilor si ma facea sa ma simt cu doua perechi de oo in rindul tancilor de seama mea :p
Copilaria pana atunci mi-am petrecut-o la bunici . Sturlubatic si copilaros cum eram, n-aveam hodina decat atunci cand mosu imi spunea povesti (a se intelege ca "mosu" pe vremea aia, pentru mine era oricine cu parul nins din familie :) astfel ca, atat strabunicu cat si bunicu erau tot mosu). Treaba era ca un "mosu" imi spunea povesti cu haiduci si vitejii pe front (deh, fost jandarm si cu 2 razboaie mondiale la activ ) iar celalalt mosu (fiul primului) imi povestea povesti cu ...pesti. In timpul asta bunica prajea nuci si cocea mere in cuptor iar pe plita statea la infuzat un ceai de sunatoare care intotdeauna urma sa "condimenteze" o cana cu vin rosu pentru mosu (ceai imbunatatit cum ii spunea el).Singurul moment in care povestile celor 2 mosu se impleteau si convergeau catre acelasi orizont era ... Delta. Unul imi povestea cum a prins un faimos haiduc urmarindul din Ardeal in Delta unde haiducul incoltit fiind s-a ascuns intr-un canal ce lega 2 ghioluri stand sub apa si respirand prin trestie (dar ii tremura mana cu paiul :p ) iar celalalt imi povestea cum pe un canal cu apa pana la glezne care facea legatura intre doua ghioluri a prins un somn cat banca de sub tei (banca de sub tei era de 2 ori mai lunga decat eram eu inalt pe vremea aia) Oricat m-am straduit sa-l induplec pe mosu sa ma duca si pe mine la pescuit n-a fost chip . Veneau unchii mei si se retrageau in beci la butoaie sa puna tara la cale pentru o iesire dar, oricat ma fofilam usile se inchideau in asa fel incat eu ramaneam de cealalta parte a lor de fiecare data. In zadar l-am tot batut pe tata la cap ca eu vreau la pescuit ca pe el il lasa rece sportul asta . Singura lui legatura cu pescuitul fiind apa pentru ca el e mare iubitor de innot (traditie de familie pe linie paterna si asta ca cica la noi in familie barbat devii numa dupa ce ai trecut Dunarea innot - la capitolul asta am fost mai tomnatic si cunoscusem de ceva vreme o femeie inainte sa ating ambele maluri ale fluviului mai intai cu mana :p -) . Asa stand lucrurile cea mai buna sansa sa ajung la pescuit erau unchesii (nu de alta dar mi se laudau verii cu niste capturi capitale- cat palma - incat ma simteam prostul familiei ca nu stiam cu pescuitu' decat din povesti).
La un moment dat, la o iesire d-asta campeneasca, ai mari vroiau sa scape de noi ca sa aiba si ei putina liniste si tihna. Numa bine ca unul din unchesi isi lua batul si se intinse la pescuit pe baraj iar noi (copiii) scai de el (eram la Gura Riului si i se facuse de niste pastrav proaspat ca n-avea chef de dres dupa chef decat cu liniste).
va urma
 
Ultima editare:
Sus