De ce pescuitul?

kingofbeasts

Rod Builder
Mult s-a mai caznit saracu' dupa ce noi calcam aproape pe fiecare lemn sfarmandul pe sub talpi si n-am reusit sa lasam nici o piatra ne pravalita in apa. "Fii atent ma copile pe unde calci ca-mi sperii pestii" e vorba pe care o asociez chipului lui schimonosit de nervi pana in zi de azi :)
N-a fost chip sa scape de noi unchesu astfel ca, ochind un banc de grunderi (porcusori sau gobio-gobio) a decis sa ne faca niste joarde de alun ca sa ne tina ocupati. Ne-a aratat cum se face ca sa-i prinzi si apoi ne-a lasat ocupati si si-a vazut de drum :)
Apusese de cam multisor soarele cand au inceput sa ne caute parintii si cand ne-au gasit auzeau de la noi doar cifre : 127! 90! 115! erau numerele ce sintetizau captura pe care o avusese fiecare dintre noi pana atunci.
N-a trecut mult pana cand de ziua mea, in aceeasi vara , am primit cadou un bambus de 4 m cu o ruleta de musca pe el . Abia reuseam sa-l tin cu 2 maini sprijinind cotorul in buric dar am mers zilnic la pescuit pe o balta de langa casa incepand cu a doua zi ! Deh , tata nu era pescar dar se straduia pe cat posibil sa-mi faca toate poftele asa ca pentru el bat de pescuit pentru fiul lui era numa ala care era cel mai bun pe piata (si se sfatuise cu un muscar pe care il intrebase care e cel mai de top bat de pe piata ).
Au trecut zilele si pe sfarsit de vara am reusit sa prind si eu o caracuda ca palma cu care sa-i dau peste nas la varu'...
Au urmat alte balti si alte scule si alte veri cu alte capturi ...
Au urmat anotimpuri prieteni si oameni care au venit si s-au dus...
Am trecut de la "eu nu dau mai mult de un milion pe un bat " la customuri a caror milioane mi-e frica sa le numar ca sa nu pun sub semnul intrebarii capacitatile-mi de a mai rationa cu luciditate...
Am avut nopti in barca leganat ca-n frageda pruncie si seri in jurul focului ca-n vremuri imemoriale...
Am trecut si de faza in care sa-mi invat unchesii cum , unde , cand si mai ales cu ce se prinde acel peste ... Am trecut de faza in care pestele mai e obligatoriu partener de pescuit si am ajuns la partea in care natura , compania si atmosfera fac iesirea din casa sa merite sau nu...

Si intr-adevar "de ce pescuitul"? (ma intreb si eu acum precum autorul topicului)
Ei bine , pentru ca undeva, candva , cineva mi-a pus o joarda in mana ! ( fii-ar tarana usoara ca mult ii mai placea linistea de pe apa muntelui !).
Si totusi, joarda n-ar fi avut nici un efect daca povestile tabu n-ar fi precedat-o ;) si n-ar fi innodat mintile unui copil prea orgolios pentru varsta lui. :p
Intr-adevar pescuitul pentru ca mi-a furat mintile inainte de a fi chiar constient ca detin asa ceva(ratiune)! Pescuitul pentru ca aerul curat de munte inca imi umple plamanii de cate ori ma gandesc la 127! pentru ca libertatea aia pe care o aveam in vacanta la pescuit o regasesc de cate ori fug de acasa pe mal de apa si in zi de azi . Pentru ca uneori un dril imi da senzatii pe care nu le-am regasit intr-un orgasm si pentru ca apa stie sa scoata barbatul din mine cum putine femei o pot face.
Pentru ca, in pescuit simt ca intr-adevar am de ales, am de trait si am de savurat placutul din asta viata!
 
D

Deleted member 13

Guest
Plus ca orgasmul ala , cat oi fi de barbat, se gata mult mai repede decat o zi de pescuit sau o "sedinta" cu prietenii...
Si cand ma gandesc ca la 6 ani mama mi-a cumparat un "piper" si m-a "abandonat" pe dig la Costinesti ca nu mai scapa de privirea mea de catel ...Mila aia si primii guvizi au facut minuni timp de 42 de ani...Saru-mana Mama !worthy
 

adiwolf

Moderator
Membru personal
Am trecut de faza in care pestele mai e obligatoriu partener de pescuit si am ajuns la partea in care natura , compania si atmosfera fac iesirea din casa sa merite sau nu...
aplaudaplaudjos palaria

ma regasesc in mare parte, in povestirea lui Carol (mai putin partea cu orgasmul, il prefer pe cel autentic - inca!), dar citatul de mai sus reprezinta pentru mine PESCUITUL (si nu numai thumbsuuuup)
 

Espasia

Somn
Si cand ma gandesc ca la 6 ani mama mi-a cumparat un "piper" si m-a "abandonat" pe dig la Costinesti ca nu mai scapa de privirea mea de catel ...Mila aia si primii guvizi au facut minuni timp de 42 de ani...Saru-mana Mama !worthy
Zamfi, am citit ce ai scris tu, si m-au "lovit" amintirile. Si mi-am spus, "Zamfi, parca am fi frați" vis a vis de inceputurile in ale pescuituiui.
Dar, la vremea mea, Costinestiul era....un sat de pescari. Abia apoi am descoperit, tot ce a insemnat Costinestiul anilor 80.

Si citez din ce am scris eu la prezentarea mea, cand m-am iregimentat in acest grup.


Sunt din Brasov, si pasiunea pescuitului am avut-o de mic (8 ani), respectiv acum 45 ani, cand mergeam cu parintii la mare, stateam pe dig la Eforie, si ma "holbam", la pescarii ce prindeau guvizi.
 

Wurger

Somn
Pai daca drilul e orgasmul, inseamna ca partida pana la el e....... Maaama, ce norocos sunt !!!
Altii se chinuie si cu yoga sa le dureze "partida" cat mie, pana sa ajung la..... dril.bucuriemare

Altfel, frumos scris Carol ! Daca or citi si cei de au plecat, re vor ocroti pe mal de ape.
 

RNN57

Salau
Pescuitul? Pescuitul pentru mine..... ? Greuuuuu un raspuns scurt si obiectiv........ In ceea ce ma priveste, pescuitul mi se pare una din cele mai placute activitati pe care le pot desfasura pe malul apei .....singur........ Cand sunt la cort, mai sunt mai cateva......dar nu fac obiectul si deliciul acestui forum/topic..... naughtynaughtynaughty gratare-gulasuri-"opt'uri din solduri"-etc-etc-etc... ..... Acum, in ce ma priveste.... varful de lance in materie de pescuit, eu zic ca este PESCUITUL LA MUSCA ...a frumosului si din pacate tot mai rarului LIPAN care aduce multe satisfactii, momente de o inegalabila frumusete ...dar si multe frustrari.... jos palariajos palariajos palaria..... pe urma ar urma pescuitul pastravului tot la musca - dar si la spinning....... O satisfactie deosebita imi ofera si partidele de clean pe paraiasele si raurile involburate din zonele de deal in zilele frumoase de la inceput de primavara....ca mai incolo-i-prohibitia nervosraunervosraunervosrau...... Frumos da' scurt ii drillul cu un avatel mai burdusit de vo' 3-4 primaveri cel putin luat la rotativa...sau mai multi la o lalta....pe o taparina.... bucuriemareE frumos si cautarea stiucii, cu oscilante, la primele ore ale diminetii...... sau purtat in deriva spre nesfarsite si misterioase lucii de ape... cat e ziua lu' octombrie si noiembrie de lunga........ Imi place si iesitul pe maluri de ape salbatice, care se arata adanci si intunecate...... cu o singura lanseta si o mana de twistere de diferite culori.....adunate pe jig`uri mai mici sau mai mari.... si asteptand sa vina....sa loveasca....... el, un nobil al adancurilor ... salaul.... uneori am parte si de cate unu' lung si sur... cu mustati rasucite de timp si de curentii din anafoarele numai de el stiute si vazute de jos..din lumea de dincolo.... gandesccccgandesccccgandescccc Acum hai sa si inveselim putin atmosfera si sa ne aducem cu totii aminte de nebunia si satisfactia pe care ti-o poate da .....un card de bibani.....de toate neamurile, marimile si greutatile.......care fugaresc twisteru' sau grubu' ala mic si al dracu..... Eu pe astia deja, parca-i-vad insirati pe un pat de sare pe un disc....sub care bag din cand in cand cate-o-mana de stuf........... dar asta-i-alta poveste.......zimbetttzimbetttzimbettt........... Si ca un final, cu happy end,de cele mai multe ori.... prefer pescuitul la fixa, cu pluta de 1g, dupa obleti......... Asta-i mai putin activ si de obicei merge bine cu Ursus rece si slana fripta intre reprize.....ca la box, cand trece fata ce tine cartonu' si anunta rundele...... asa apare Ursusu'...... nananananananananananananananananana
 
I

ilie

Guest
Ieri am aflat ca pentru unii,pescuitul e tot ce le-a mai ramas.Cel putin asta e poestea unui mosulica simpatic,pe care l-am intalnit pe OIlt.Imi zicea cu tristete ca sotia i-a murit si copiii sunt plecati...singura placere,alinare,sau cum vreti sa ziceti e sa iasa pe malul Oltului.Sincer,intalnirea asta mi-a cam ravasit gandurile si inca o data m-a facut sa vad cat de diferit vedem pescuitul: unii cautam marea captura,altii doar o alinare sufleteasca...
 

yo3fhm

Biban
[...] Pescuitul pentru ca aerul curat de munte inca imi umple plamanii de cate ori ma gandesc la 127! pentru ca libertatea aia pe care o aveam in vacanta la pescuit o regasesc de cate ori fug de acasa pe mal de apa si in zi de azi . [...]
Astea doua mi-au placut. Si intr-adevar, libertatea vacantelor mi-o amintesc si eu, in aceleasi conditii! Sunt zile in care plecand de la serviciu, ma simt bine chiar si daca rup o ora pe amarata asta de Dambovita care traverseaza Bucurestiul... iar daca mai ajung si pana la Arges, e deja mare lucru...
Daca oi avea zile sa ma bucur de putina libertate mai tarziu, cu siguranta o sa-mi iau picioarele la spinare prin tara, cu betele dupa mine :) Asta, si in speranta ca flagelul braconajului, exploatarile nemiloase de balastiera si ticneala cu microhidrocentrale, vor fi extirpate sau macar reduse la un minim posibil !
 

Mal

Stiuca
Ma gandeam sa spun ceva profund din putul gandirii mele. Apoi v-am citit postarile si e greu de explicat. Desi am o multitudine de alte pasiuni, pe care pe unele le fac de la mediocru spre acceptabil si mai sus, cumva pescuitul e o punte de legatura intre ele. Eu il vad ca pe un sport de supravietuire, precum inotul sau schiul sau orientarea in natura. Nu poti sa-ti permiti sa nu stii sau sa ai cunostintele de baza. Nu stii cand o sa ai nevoie de ele. Nu plec niciodata cu gandul sa prind o captura uriasa sau sa ma intorc cu peste. Am telefonul care poate dovedi ce am prins si cam atat.

Momentul in care am inceput sa eliberez pesti a fost in adolescenta cand uitandu-ma la un clean la kil, mi s-a parut ca aplecat in iarba, ii da o lacrima. Am zis, cacat si daca pestele asta chiar asta simte acum. Daca as fi eu in locul lui? L-am eliberat in apa, in urletele celorlalti copii, indreptatite de altfel pentru ca erau saracii multi, la care o farfurioara de peste le tinea de foame o zi sau doua, iar eu mare amator de carne de peste. Pe mana imi ramasese o urma groasa de lapte...lapti. Evident nu stiam ce e, de ce m-ar fi interesat in definitiv. Peste ani am imbatranit si ma intorc intotdeauna la acel rau. Care rau acum este mort, parintii acelor copii nevoiasi au dat cu valogul, curent, carbid iar acum in epoca lansetelor smechere dau cu perdea agatata in colturi de plumbi. Lacrimi peste tot, ca doar pestii nu striga. Acum 6 ani am dat pentru ultima oara la clean acolo. Am vrut cumva sa dau timpul inapoi, sa-mi invat fata mica ca pestii sunt ca si animalele salbatice, esentiale pentru om. Trebuie respectate, cultivate si ingrijite, e mediul lor, iar noi calcam cu picioarele ceea ce e al lor.. In mintea mea n-aveam de gand decat sa prind dar nu stiam ce sa fac cu ei. Si am prins la varga de alun 4 cleni fiecare in jur de 200g. M-am gandit, daca-i dau inapoi vor urma in urmatorul valog. Si atunci in tampenia mea maiastra, zic ia sa-i arunc in fantana bunicilor de la munte...Zis si facut cu toate ca toti mi-au zis ca sunt un cretin. In primul an a murit unul din cei trei. Acum dupa 6 ani, am un adevarat ecosistem in fantana bunicilor, pe care daca o sa aveti vreodata timp si curiozitate e acolo. Cei trei sunt bine sanatosi si stau intr-o fantana de vreo 3 m adancime, lata de vreo 1,5m. Nu-i hranesc. Departe de valog, carbid si curent. O sa va multumeasca daca le aruncati lacuste ataca la suprafata frumos.

Pentru ca asta e natura pura.



La noi nu exista o cultura a pescuitului, exista doar foame si mai nou libertate prost inteleasa. Daca dau bani multi trebuie sa am si capturi mari si dreptul sa ma port ca un porc, saracu de altfel animal nobil. De aceea prefer sa merg mai mult singur la pescuit, nu vreau sa deranjez pe cineva, iar daca e cineva clovnul de serviciu, ma ofer sa fac eu pe bufonul ala fara de capturi, in fundu gol. Imi iese intotdeauna asta, fara mare efort.Ca de aia mi-am ales si primul vobler, bullhead clown de la salmo. E ca mine.

Ma gandeam sa-i raspund colegului Okama, ca mie locul ultim la capturi nu mi-l poate lua cineva, asa cum primul loc la gherle e zau iarasi al meu. Eu am de infinit mai multe ori ocazia sa intalnesc ursi in paduri, sa scot din plasa de pescuit vipere comune, sa cad in mult mai multe rape si grohotisuri, sa bat kilometri intregi fara succes, decat sa prind pesti. Si ma bucur sa citesc si sa vad exemplarele alea superbe, prinse aici, pentru ca stiu ca au fost muncite.

Si stiu, ca fara sa-l cunosc, sau fara sa va cunosc, voi ganditi exact ca mine. Pentru ca pescuitul adevarat e natura si poezie. De ce poezie? pentru ca desi nu ne place sa recunoastem, ne face sa meditam mai mult la viata. Pe care ar fi bine sa o pretuim mai mult. Si pe a noastra si a partenerilor nostri, care nu vorbesc.
 
D

Deleted member 13

Guest
Ma gandeam sa spun ceva profund din putul gandirii mele. Apoi v-am citit postarile si e greu de explicat. Desi am o multitudine de alte pasiuni, pe care pe unele le fac de la mediocru spre acceptabil si mai sus, cumva pescuitul e o punte de legatura intre ele. Eu il vad ca pe un sport de supravietuire, precum inotul sau schiul sau orientarea in natura. Nu poti sa-ti permiti sa nu stii sau sa ai cunostintele de baza. Nu stii cand o sa ai nevoie de ele. Nu plec niciodata cu gandul sa prind o captura uriasa sau sa ma intorc cu peste. Am telefonul care poate dovedi ce am prins si cam atat.

Momentul in care am inceput sa eliberez pesti a fost in adolescenta cand uitandu-ma la un clean la kil, mi s-a parut ca aplecat in iarba, ii da o lacrima. Am zis, cacat si daca pestele asta chiar asta simte acum. Daca as fi eu in locul lui? L-am eliberat in apa, in urletele celorlalti copii, indreptatite de altfel pentru ca erau saracii multi, la care o farfurioara de peste le tinea de foame o zi sau doua, iar eu mare amator de carne de peste. Pe mana imi ramasese o urma groasa de lapte...lapti. Evident nu stiam ce e, de ce m-ar fi interesat in definitiv. Peste ani am imbatranit si ma intorc intotdeauna la acel rau. Care rau acum este mort, parintii acelor copii nevoiasi au dat cu valogul, curent, carbid iar acum in epoca lansetelor smechere dau cu perdea agatata in colturi de plumbi. Lacrimi peste tot, ca doar pestii nu striga. Acum 6 ani am dat pentru ultima oara la clean acolo. Am vrut cumva sa dau timpul inapoi, sa-mi invat fata mica ca pestii sunt ca si animalele salbatice, esentiale pentru om. Trebuie respectate, cultivate si ingrijite, e mediul lor, iar noi calcam cu picioarele ceea ce e al lor.. In mintea mea n-aveam de gand decat sa prind dar nu stiam ce sa fac cu ei. Si am prins la varga de alun 4 cleni fiecare in jur de 200g. M-am gandit, daca-i dau inapoi vor urma in urmatorul valog. Si atunci in tampenia mea maiastra, zic ia sa-i arunc in fantana bunicilor de la munte...Zis si facut cu toate ca toti mi-au zis ca sunt un cretin. In primul an a murit unul din cei trei. Acum dupa 6 ani, am un adevarat ecosistem in fantana bunicilor, pe care daca o sa aveti vreodata timp si curiozitate e acolo. Cei trei sunt bine sanatosi si stau intr-o fantana de vreo 3 m adancime, lata de vreo 1,5m. Nu-i hranesc. Departe de valog, carbid si curent. O sa va multumeasca daca le aruncati lacuste ataca la suprafata frumos.

Pentru ca asta e natura pura.



La noi nu exista o cultura a pescuitului, exista doar foame si mai nou libertate prost inteleasa. Daca dau bani multi trebuie sa am si capturi mari si dreptul sa ma port ca un porc, saracu de altfel animal nobil. De aceea prefer sa merg mai mult singur la pescuit, nu vreau sa deranjez pe cineva, iar daca e cineva clovnul de serviciu, ma ofer sa fac eu pe bufonul ala fara de capturi, in fundu gol. Imi iese intotdeauna asta, fara mare efort.Ca de aia mi-am ales si primul vobler, bullhead clown de la salmo. E ca mine.

Ma gandeam sa-i raspund colegului Okama, ca mie locul ultim la capturi nu mi-l poate lua cineva, asa cum primul loc la gherle e zau iarasi al meu. Eu am de infinit mai multe ori ocazia sa intalnesc ursi in paduri, sa scot din plasa de pescuit vipere comune, sa cad in mult mai multe rape si grohotisuri, sa bat kilometri intregi fara succes, decat sa prind pesti. Si ma bucur sa citesc si sa vad exemplarele alea superbe, prinse aici, pentru ca stiu ca au fost muncite.

Si stiu, ca fara sa-l cunosc, sau fara sa va cunosc, voi ganditi exact ca mine. Pentru ca pescuitul adevarat e natura si poezie. De ce poezie? pentru ca desi nu ne place sa recunoastem, ne face sa meditam mai mult la viata. Pe care ar fi bine sa o pretuim mai mult. Si pe a noastra si a partenerilor nostri, care nu vorbesc.
Deci nu stiu daca cleanul ala a lacrimat insa eu da ! Multumesc.
 

Wurger

Somn
jos palaria
Uite-asa observ, ca in tara asta sunt inca destui oameni si sunt raspanditi pe tot cuprinsul, de la Baia Mare la Constanta si de la Timisoara la Botosani. Nu tine nici de statut social, nici de profesie, nici de regiune. Tine de o minima cultura personala care pana la urma confera bun-simt.
Din pacate astia cu bun-simt stau in randul doi sau trei si in primul se inghesuie neavenitii cu tupeu.
 
Sus