Din ce an ati inceput sa pescuiti la spinning?

Da, Cosmin, au fost in jur de 70 . In perioada iunie-nov (in iulie am avut timp doar de 3-4 partide).
E facil de ajuns, multe dintre locurile in care pescuiesc sunt la 10-15 minute distanta.
Au predominat partidele scurte (in jur de 2 ore). In weekend sau concediu am avut timp de partide mai lungi (la mine, partidele de 5-6 ore sunt lungi).
 

Aurel

Piranha
De pescuit, pescuiesc de când mă stiu. la început cred ca avem vreo 5 ani (1987), pescuiam cu o jordiță de alun, fir de papiotă alb și bold îndoit pe râulețul Olteț, Mai târziu am plecat la scola și am facut și upgrade la echipament, bâtă de trestie și bambus cu vârf de piper, fir monofilament (destul de gros că doar asa găseam) și cârligele parca erau Cormoran și Mustad, Prin anii 1989-1991 dădeam la biban pe Dâmbovița în București și cand mergem la tara pe Olteț la clenuți,obleți, mrenuțe și ceva carași. Din 1992 până în prezent staționar și spinning pe Olt și alte locații mai răruț. La spinning am început cred ca pe la 14-15 ani (1994-1995) cu rotative mepps la clean și mai târziu cu linguri la știucă, mai bine zis mârlițe ca erau micuțe. Spinningul "adevarat" să spun asa l-am început de prin 2005. Prin 2010 am început să dau și cu plastice (si acum imi amintesc primul salau la twister). Cam aceasta a fost pe foarte scurt istoria mea cu pescuitul. În prezent din octombrie până în iunie cam spining cu preponderență la jig, iar în iunie-septembrie mai mult feeder și match.
 

anem

Stiuca
la un moment dat, cu destul de multi ani in urma pe un alt site scrisesem chestia de mai jos. daca nu ii este locul aici atunci rog echipa sa stearga postarea.

Din pacate nu intra intr-un mesaj unic, asa ca o despart in mai multe mesaje:

Lectura placuta :

Stau si ma gandesc la ce insemna pescuitul pentru mine, pescuitul ca si activitate indiferent de specia vizata si
nu reusesc sa definesc asa cum ar trebui tot ceea ce simt atunci cand sunt la pescuit, sperantele care
precedeaza orice iesire la pescuit, bucuria de a fi din nou in mijlocul naturii pe malul vreunei ape, emotia
manifestata la prinderea unui peste sau senzatiile pe care le am atunci cand imi eliberez partenerul inapoi in
elementul din care am indraznit sa il scot pret de cateva secunde/minute.

Fara intentie imi amintesc cum a inceput totul, intr-o zi de vara cand inainte de a avea probabil mai mult de 3
sau 4 ani, bunicele mele, unde eram in vacanta, m-au luat cu ele la rau pentru a spala ceva lana. Intr-o apa
curata ce pe vremea aceea imi trecea de sold, datorita sapunului de casa pe care il foloseau la spalat s-au
strans in jurul nostru sute de pestisori nu mai mari de vreo 3-4 centimetri pe care cei din zona ii numeau
“beldite” si pe care cu ajutorul lanii imbibate cu sapun reuseam sa ii prind incurcandu-se prin ea. Doar ma
uitam la ei dupa care la insistentele bunicii le dadeam drumul in apa pentru a continua sa ii prind.

Acesta a fost inceputul, momentul in care s-a creat o mica legatura ce se va inchega in timp si care va dura
probabil o viata intreaga. O legatura nu doar cu pestii cat si cu apa si tot ceea ce reprezinta ea.

Nu peste foarte mult timp am avut parte si de primele mele partide de pescuit, la inceput alaturi de tatal meu
care nu este pescar dar venea cu mine doar fiindca trageam eu de el, pentru ca putin dupa ce implinisem vreo
6 ani sa colind nestingherit de nimeni malurile rauletului de unde a plecat totul. Am ajuns in acel stadiu in care
ziua intreaga mi-o petreceam la rau sau ori de cate ori ajungeam in weekend la bunici, primul lucru pe care il
faceam era luatul unditelor si plecatul pe rau.

Am inceput sa pescuiesc cu rame dupa carasi sau alte ciprinide micute si ani la rand acestea erau momentele
in care ma simteam cel mai bine, gaseam pe malul raului tot ceea ce imi doream si ma simteam asa cum
nicaieri nu reuseam ... eram exact unde imi doream sa fiu. Asemeni tuturor celor care ma inconjurau si datorita
faptului ca asa am fost invatat, evident ca aproape toti pestii erau sacrificati singurele exceptii fiind ceva
porcusori sau alti pestisori pe care ii consideram prea mici pentru a imi satisface orgoliul si pe care ori ii
aruncam in apa ori ii lasam pe mal la uscat pentru ca asa am vazut ca fac altii.

De la rame incet incet am trecut la pescuitul cu diferite insecte ce le gaseam pe maluri pentru ca auzisem de la
alti pescari mai in varsta ca asa se pot prinde si alte specii de pesti. Si acum imi amintesc primul clean ce l-am
prins cu o lacusta. Era pestele pe care mi-l doream cel mai mult in aceea perioada. Indiferent de cati vedeam la
suprafata apei muscarind sau plimbandu-se agale nu reuseam sa prind niciodata vreunul ... tot timpul doar
obleti sau rosioare. Asta pana intr-o seara cand unul dintre ei a binevoit sa sara pe lacusta mea dusa de valurile
provocate de vant undeva sub un mal plin de mure. Acest moment a fost inceputul unei noi etape pentru
mine, etapa in care nu mai pescuiam aproape la nimic altceva decat clean nefiind prea interesat de nici un alt
peste.

A durat cativa ani intreaga nebunie a cleanului cu diverse momeli si incet incet am invatat anumite obiceiuri
ale lui, locurile preferate, ore productive si alte detalii de acest gen ... am ajuns prin locuri noi, cat mai ferite si
indepartate de locurile des frecventate de altii, locuri in care daca mi s-ar fi intamplat ceva cu siguranta nu
eram gasit decat eventual din greseala. Datorita faptului ca aproape toti amicii mei pescuiau dupa caras si eu
cautam cleanul prin alte zone ale raului incet incet am inceput sa merg la pescuit singur. Intram prin toti
boschetii de pe malul raului, intram prin apa in masura in care puteam, ajungeam prin locuri foarte salbatice si
in care de ceva vreme nu mai calcase picior de om ... si totul doar in cautarea cleanului, pestele care il
consideram cel mai greu de prins la vremea respectiva si care se gasea in abundenta in rauletul respectiv.

Au fost momentele in care am invatat ca pe langa pescuit mai sunt multe alte lucruri de care sa te bucuri
atunci cand esti in mijlocul naturii incepand cu aerul curat si continuand cu copacii sau tufele care ne
inconjoara, sunetele care ne incanta urechile, peisajele ce ti se afiseaza in fata ochilor, insectele ce zumzaie pe
langa tine in anotimpurile calde si animalele pe care le intalnesti atunci cand te afli undeva suficient de departe
de civilizatie sau de interventia omului.

Anii au trecut, eu am mai crescut si cleanul reprezenta in continuare partenerul ideal de pescuit. Odata cu
trecerea anilor si cu partidele in care ieseam de unul singur am inceput sa realizez ca toti pestii pe care ii
omoram erau de fapt sacrificati aiurea, asemeni celor sacrificati si cu ani in urma doar pentru ca asa faceau
toti de pe mal. Toti pestii prinsi de mine ajungeau prin vecini sau la gaini, nicicare din familie nefiind prea mari
consumatori de peste. Ajungand la aceasta concluzie, in mod natural as zice, am inceput sa retin pestii tot mai
rar pana ajunsesem sa-i mai retin doar cei pe care ii consideram eu frumosi pentru a ma lauda amicilor cu ei.

Povestea cleanului a continuat cu mici scapari de pescuit la caras si la pestisor dupa stiuca, un alt peste care
imi starnise interesul dar pe care l-am abandonat dupa mai multe iesiri ratate in care prinsesem doar o
stiuculita ce nu cred ca depasea jumatate de kilogram (ce emotii!!!).

Intamplarea a facut ca intr-o vara un amic din Timisoara sa isi bage nasul prin trusa de pescuit a unchiului sau
de unde si-a insusit cateva oscilante micute si lingurite rotative pe care dupa o partida nereusita mi le-a dat
mie. Intre timp betele de pescuit din alun, salcie sau trestie au fost lasate de-o parte si foloseam o lanseta de
fibra de sticla plina facuta la strung prin uzina, grea ca naiba si o mulineta Arges plus o varga lunga din bambus
care imi rupea efectiv mana dar fara de care nu puteam concepe pescuitul cleanului in anumite zone unde
efectiv jucam lacusta la suprafata apei fara nici un alt accesoriu in afara firului si carligului. In partidele regulate
pe care le faceam dupa clean am inceput sa mai arunc din cand in cand in apa si una dintre tablitele pe care mi
le daduse amicul din Timisoara dar fara a avea insa rezultate cu ele, le admiram, imi placeau, dar le priveam
doar ca pe niste naluci exotice carora nu le gaseam utilitatea in ceea ce faceam si pe care nici nu eram convins
ca le foloseam corect.

Totul s-a intors pe dos intr-o seara de primavara, intr-o vineri inaintea Pastelui, cand proaspat ajuns la bunici,
ca intotdeauna, mi-am luat lanseta in mana si am plecat spre rau. Fiind destul de tarziu si inca destul de rece
afara, dupa indelungi cautari nu am gasit nimic ce putea fi folosit pe post de momeala asa ca m-am vazut
nevoit sa pescuiesc doar cu artificialele primite in urma cu aproape un an. A fost seara in care totul s-a
schimbat, am reusit sa prind atunci 3 stiuci din care una batea spre doua kilograme. Era pentru mine un nou
record personal si intreaga partida a fost de vis. Am avut si cateva rateuri dar cel mai crunt era faptul ca
pescuind fara struna cateva stiuci mi-au taiat firul si astfel din vreo 6 sau 7 lingurite ce le aveam initial in dotare
am mai ramas doar cu doua dintre ele. A doua zi m-am intors si am mai reusit sa prind inca doua stiuci si un
clean de toata frumustea dupa care am fost nevoit sa ma intorc inapoi in oras si timp de cateva saptamani nu
am mai vazut raul. Insa acele partide mi-au ramas in memorie de atunci si inca imi amintesc si acum destul de
precis aproape toate cele 6 capturi avute.

Acesta a fost momentul in care am descoperit un alt stil de pescuit, un pescuit care depasea cu mult ceea ce
faceam pana atunci, un pescuit spectaculos, in continua miscare, un pescuit in care tu cauti pestele, il
urmaresti, incerci sa intuiesti unde ar putea fi, un pescuit care m-a fascinat si care si-a lasat atat de mult
amprenta pe mine incat de atunci am pescuit aproape exclusiv la artificiale. De atunci toti banii de buzunar pe
care ii primeam de la parintii mei erau cheltuiti pe table de toate felurile. Au trecut ceva ani in care am avut
multe satisfactii in ceea ce priveste cleanul si mai putin stiuca ... satisfactii pe masura raului in care pescuiam,
care totusi doar pe alocuri atingea adancimi de 1,5-1,6 metri si latimi variind intre 16-17 metri si locuri in care il
puteai sari.
 

anem

Stiuca
Pestii retinuti erau tot mai rari pana am ajuns in punctul in care absolut nici un peste nu mai era sacrificat. De
multi am fost luat peste picior pe seama eliberatului, altii se uitau neincrezatori la mine cand ma intrebau daca
am prins si spunandu-le care au fost capturile nu ma credeau datorita lipsei unei plase in mana. Am invatat sa
ii ignor si sa nu mai imi pese de ceea ce spuneau sau pur si simplu sa le spun ca nu am prins nimic doar pentru
a fi lasat in pace si a nu fi nevoit sa le ascult “sfaturile”. Am invatat ceea ce inseamna pescuitul asa cum il vad
acum, am invatat ce inseamna respectul pentru natura, respectul pentru pestele prins, partener fara de care
acest hobby nu ar exista. Am realizat ca nu ies la pescuit pentru a ma hrani si ca nu ma incanta cu nimic laudele
altor persoane in privinta capturilor. Ulterior am intrat si noi in era digitala, au aparut aparatele foto digitale
care dupa un timp au devenit accesibile si buzunarului meu si cu ajutorul carora am reusit sa imortalizez
capturile, sa imi pastrez amintirile si in acelasi timp pestii sa se bucure in continuare de viata si de libertatea cu
care s-au nascut si pe care nu sunt eu in masura sa le-o curm.

Inaintand in varsta a venit perioada in care mi-am permis sa ies la pescuit si prin alte locuri din imprejurimile
orasului in care m-am nascut. Am continuat sa pescuiesc strict dupa clean inca o perioada destul de buna de
timp. Intre timp am intalnit si alti pescari, am iesit impreuna cu ei, cu cei care au meritat suntem prieteni si
acum si ies cu cea mai mare placere in continuare si cu altii am considerat ca nu are rost. Am reusit sa cunosc
intr-o oarecare masura ape noi, am pescuit pe rauri de ses, pe rauri de munte, lacuri sau balti, capturile au fost
satisfacatoare si iesirile erau frumoase.

Intreaga pasiune pentru clean s-a stins considerabil cand am inceput sa aud anumite povesti atat pe cale orala
cat si de pe proaspatul internet (pentru noi). Se pomenea de toate speciile de pesti prin povestile ce imi
ajungeau la ureche dar o singura specie mi-a atras atentia inca de prima data cand am auzit-o pomenita. Un
peste care s-a dovedit a avea niste toane foarte ciudate, un peste care in anumite momente se prinde foarte
usor pentru ca in alte momente sa fie complet indiferent la tot ceea ce ii trece prin fata cu toate ca isi semnala
prezenta intr-un mod foarte zgomotos. Un peste spectaculos care se prindea la suprafata apei, un peste care
vaneaza la vedere, un peste care loveste artificialele intr-un mod foarte violent si pe care am zis ca trebuie sa il
cunosc. Acest peste era avatul. Era intrarea intr-o noua etapa din viata de pescar.

Si iata-ma si pe malul Dunarii, apa de care am auzit doar din povesti si pe care am ajuns si eu sa pescuiesc
pentru prima oara – era un vis implinit. Prima iesire am facut-o cu prietena mea fara a avea alaturi de noi pe
nimeni care sa fi pescuit pe batranul fluviu. Intr-o saptamana intreaga pe malul Dunarii capturile se puteau
numara pe degetele mainilor si din pacate avatul lipsea de acolo. Mai bine zis am prins doar cativa strapi ce nu
depaseau 300 de grame si un somotel ce nu sarea de jumatate de kilogram. Dar eram bucuros in ciuda
dimensiunilor foarte mici, ambele specii de pesti imi lipseau din lista de capturi. Din pacate nu am reusit sa ma
intorc pe marele fluviu pe cat de repede as fi dorit dar intamplarea face ca intr-un miniconcediu pe un alt rau
destul de apropiat de Dunare sa ajung din greseala si pe acolo. In prima dimineata cand m-am trezit totul mi se
parea de vis datorita atacurilor furibunde ale avatilor chiar in locul in care ne montasem cortul si toate cele 3
zile petrecute pe malul fluviului au fost foarte propice pescuitului la avat, norocul surazandu-mi in asa masura
incat in cele 3 zile am prins peste 100 de avati dintre care au fost cativa ce se apropiau de pragul de 2,5
kilograme. Acesta a fost momentul din care in afara de avat nu mi-a mai trebuit nici un peste. De atunci
aproape toate iesirile la pescuit aveau ca tinta doar avatul si totul a continuat pret de cativa ani plini de
satisfactii in ceea ce priveste capturile, iesirile si felul in care pescuiam. Pasiunea pentru pescuit s-a dezvoltat si
pe langa pescuitul in sine am inceput sa imi doresc sa imi fac singur voblerele cu care sa prind pesti. Aici este
vorba despre o alta nebunie care nu isi are locul in povestea de fata.
 

anem

Stiuca
Intre timp viata m-a dus pe alte meleaguri unde dupa o perioada de acomodare m-am regasit cu malurile
raului. Pestele tinta a continuat sa fie tot avatul, acesta fiind prezent in apa ce o frecventam si in timpul celor
aproape 3 ani de zile am reusit sa ii invat pe cat de bine am putut obiceiurile din apele in care pescuiam.
Capturi au fost suficiente chiar daca la inceput am avut parte de niste partide dezastroase din punct de vedere
al pestilor prinsi dar de care ma bucuram prin simplul fapt ca eram in natura pe malul unui rau invatand lucruri
noi si savurand din plin toate locurile noi pe care le descopeream. In tot acest timp de cautat exclusiv doar
avatul am avut parte de niste momente pe care inca nu le traisem, niste faze pe care le vazusem doar pe
internet si la care nu credeam ca voi avea ocazia sa fiu partas. Aceste spectacole pe care le vedeam erau
oferite de somni, pesti care pana atunci nu prezentau nici un interes pentru mine dar care incet incet si-au
facut loc in mintea mea si anumite idei incolteau. Aceste idei erau alimentate si de rupturile de care am avut
parte in timp ce pescuiam la avat cand de multe ori cand lasam nalucile sa coboare mai jos reuseam sa prind
niste somni pe care nu reuseam nici macar sa ii vad sau sa ii misc din loc.

In ciuda gandurilor pe care mi le faceam am continuat sa insist la avat fiind convins ca este tot ceea ce imi
doresc iar pescuitul lui imi satisfacea toate nevoile. Dar cum treburile nu puteau ramane asa intamplarea face
ca intr-o zi calda de primavara sa ma joc cu un vobler pe marginea unui curent foarte apropiat de mal cand
brusc simt cum firul imi pleaca intr-o parte fara a simti nici o lovitura. Dupa cateva minute destul de intense
reusesc sa scot afara un somotel ce nu cred ca depasea 5 kilograme in greutate. Am ramas usor surprins de
forta de care dadea dovada si in acele clipe ideea care imi mai rascolea gandurile de ceva vreme a devenit
dorinta: dorinta de a prinde somn.

Totul s-a miscat greu, alte echipamente, alte tehnici, totul complet nou si diferit fata de ceea cu ce ma
obisnuisem, dar spre sfarsitul verii, inceputul toamnei aveam un echipament bun de spinning dedicat somnului
si o mana de artificiale care speram sa ii fie pe plac. Prima aparitie pe echipamentul dedicat s-a finalizat cu o
dezamagire cand intr-o dimineata un somn a poftit la unul dintre voblerele pe care mi le construisem dar care
dupa cateva secunde de drill a reusit intr-un fel sau altul sa imi deschida complet agrafa.

Incapatanarea si dorinta de a prinde unul m-au facut ca partidele de pescuit sa le fac cautand in proportie de
80% somnul iar gherlele s-au tinut lant. Echipamentul a primit intariri si incet incet eram echipat aproape
complet in ceea ce priveste somnul. Totul s-a schimbat exact intr-o seara de Halloween cand am facut o iesire
la pescuit dupa terminarea programului de lucru. Am reusit in sfarsit sa prind si partenerul pe care mi-l doream
atat de mult si care dupa o lupta frumoasa s-a predat pret de cateva minute cat aveam sa il fotografiez. La
momentul respectiv pentru mine pestele a fost un monstru, masura 142 de centimetri si fusese cel mai intens
dril de care am avut parte pana atunci.

Din pacate la cateva zile dupa aceasta captura a venit iarna si am luat o pauza cam lunga pana sa revin pe
malul raului cu echipamentul dedicat somnului, intre timp revenind la prietenul avat. Cu venirea primaverii
insa am inceput sa ii dedic mult mai mult timp si spre norocul meu rezultatele au inceput sa apara avand parte
de niste pesti la care nici macar nu visam atat in privinta dimensiunilor lor cat si in ceea ce priveste indarjirea
cu care s-au luptat inainte de a se preda. A fost un an frumos, un an plin, un an cu multe capturi frumoase, cu
alte poze adaugate la albumul in care ajung capturile cele mai semnificative. Un an de vis in ciuda anumitor
momente in care eram de-a dreptul disperat pe malul apei nestiind ce sa mai fac pentru a reusi captura
ravnita.

Acum am intrat intr-un nou an, un an in care voi incerca sa impart cele doua stiluri de pescuit cat de bine voi
putea. Pe de-o parte raman avatii spectaculosi si modurile oarecum unice in care se pescuiesc iar pe de alta
parte ramane somnul, monstrul apelor dulci, o adevarata forta a naturii ... sper sa fie un an bun.
Deci, in concluzie, privind totul de la radacini ... ce inseamna pescuitul? As putea spune ca pentru mine
reprezinta o parte din viata, o parte din mine, parte cu ajutorul careia ma eliberez. O sumedenie de senzatii,
emotii si trairi pe care le regasesc doar in pescuit si de care ma bucur de cate ori ajung pe malul unei ape. Este
aceea parte din mine care de cate ori prinde putin timp liber primul lucru pe care si-l doreste este revederea
raului cu speranta intalnirii vreunuia dintre locuitorii sai, luarea unei guri de aer proaspat sau privitul unui
rasarit sau apus de soare.

Ce s-ar intampla daca de maine nu as mai putea iesi la pescuit? Ce s-ar intampla daca tu nu ai putea de
maine sa iesi la pescuit? S-a gandit careva la lucrul asta? Care e raspunsul? Eu nu reusesc sa il dau oricat de
mult m-as chinui. Tuturor celor care nu pot da un raspuns v-as spune ca intr-o oarecare masura iesirea de
maine la pescuit depinde si de voi, de noi toti care populam malurile raurilor si de comportamentul pe care il
avem de cate ori ne aflam acolo. Si in mainile noastre sta viitorul mediului care ne inconjoara, pestilor pe
care ne bucuram atat de mult sa ii pescuim si locurile la care de fiecare data ne intoarcem cu atata drag si ne
ajuta sa ne incarcam bateriile pentru ceea ce urmeaza.

Fac apel la toti cei care intr-o oarecare masura se regasesc in cele scrise mai sus si care impartasesc aceleasi
emotii de cate ori se afla pe un mal, sa se gandeasca de doua ori inainte de a face un lucru care ar putea
dauna mediului in care isi desfasoara activitatea. Sa se gandeasca bine daca ramura pe care tocmai au rupt-o
ii deranja atat de tare in timp ce pescuiau si daca nu era mai simplu sa se mute putin intr-o parte, daca
gunoiul aruncat pe mal era chiar atat de greu de dus acolo unde ii este locul, daca stransul firelor pe care le-au
lasat pe maluri este chiar atat de dificil si sa se gandeasca bine de tot si daca este chiar atat de necesara
pastrarea fiecarui peste aruncat in juvelnic. Oare un peste viu nu valoreaza mai mult decat o alta halca de
carne aruncata prin congelator?

Ganditi-va bine la toate faptele pe care le faceti, pentru ca din vina noastra, a tuturor, poate de maine nu
mai avem unde iesi la pescuit ... nu vom mai avea unde sa traim emotiile care ne-au insotit atatia ani in
partidele facute si care ne bucura in continuare sufletul de cate ori ne duelam cu partenerii din apa.
 

Espasia

Somn
Dapănând amintiri.

Of Doamne, ce a trecut timpul. La 10 ani (asta prin 1972.....1973) am primit cadou de la părinti un băț de bambus, chinezesc. Nu acela din "piper", era bambus sa spunem clasic. Format din doua tronsoane.
Eram la mare la Eforie. Pescuiau la spinning, mai ales localnicii, cu țaparine dupa stavrid. Mai era si cate un turist, impătimit, așa cum suntem noi acum, cu câte o Germina si o mulineta Delta Dunarii. Ce mi se mai scurgeau ochii dupa ele, inca de atunci. Daca știam ce va urma peste 40 ani..... :)
Am gasit printre bolovanii digului unde se pescuia o țaparina. I-am convins pe ai mei ca este necesara si o mulineta (deși bățul era un "bici", o varga de dat cu plută). Mi-au luat o "cârâitoare" albastru-turcoaz, o mulineta de "fly", poate le mai stiti, de prin anii '70. Atasez o poza, ceva similar fabricata de cooperativa ....., nu mai stiu

image;s=644x461.jpeg

image;s=644x461-2.jpeg
image;s=644x461-3.jpeg



Am facut inele din niste conductor plin din Cu izolat cu PVC tot albastru sa fie in ton cu morișca, si le-am fixat si matisat pe băț. Ce mandru eram de lanseta mea. Mai ales ca matisajul il facusem cu conductori de Cu subtiri tintr-un cablu telefonic. Unde conductorii erau izolati cu hartie.

Am umplut tamburul "cârâitoarei" - ii spun asa fiindca cârâia de o lua naiba ( avea si pozitie off, pentru zgomot, dar eu nu, si nu, sa atrag privirile celorlalti) cu un fir de 0,4.....0,6 ceva gros, am legat la capat țaparina, am pus un plumb greu sau o piuliță si am incercat primele lanseuri. Aveam probleme cu "frana" de lanseu. :):):). Frate, ce semăna cu casting-ul de astazi. HiHiHi.
Cu chiu cu vai am reusit sa lansez putin mai departe, si am luat un stavrid (cand ăia scoteau pe țaparina, cate 6....10 odata. Da-i in colo, al meu era mult mai pretios. Asa il vedeam atunci. Era prins cu sculele facute de mine). Cred ca stavridul meu era unul scapat de "meseriași" :):):)

Deci Domnilor, asa am inceput. Apoi a urmat o lunga pauza la spinning, cand am "desfiintat lanseta", fiindca nu prea .....corespundea si am ramas cu varga clasica cu pluta.

Am reinceput in 1993.....1994, cand mi-am luat mai multe bete si mulinete (toate DAM, ca parca eram lovit de "Operatiunea Monstrul" - Inca mai am o telescopica de spinning si mulineta de 2000 adecvata- :), dar dupa doi ani parcă prin 1996....1997 , niște hoti mi-au spart firma, si mi-au furat si toate lansetele si gentile aferente pescuitului.
Iara a urmat o pauza, si dupa ce mi-am luat barca mare, in 2012, am reinceput pescuitul, trecand definitiv pe rapitor si casting acum 4 ani.

Cam asta este istoria mea.
Sper ca nu v-am plictisit, și imi cer scuze dacă iara am ieșit în decor "as usual" dar cei trecuti de prima tinerețe (adica noi aștia in floarea vărstei :):):), intre 50+ dar pana in 60, caci cei 60+ sunt la varsta a doua, daca nu știați.....:):):)) avem unele amintiri, pe care povestindu-le ne genereaza o stare de bine, cu ușoare tendințe ......melancolice.

Cu stimă,
 

Wurger

Somn
Constat ca nu sunt chiar incepator, dar probabil am alocat foarte putin timp iesitului pe apa. Eh, trebuie sa aveti in vedere ca la mine pescuitul a fost a 3a sau a 4 pasiune. Si eu sunt un tip loial. Nu intorc spatele fara motiv si nici nu promit daca nu pot.
Cu spinningul, despre care pe atunci nu atiam ca asa se numeste am inceput.... am pescuit prima data in septembrie 2001.
Gasisem la firma unde lucram, prin primavara, intr.un dulap ce urma a fi casat, 2 lansete. O Ozana Gipo de 1.70 si o Germina de 1.80. Asa mi.am adus aminte ca tata isi luase niste lansete si mulinete cand fusese plecat. 2 lansete Pioneer japoneze de fibra aproape plina si una, mai lunga, englezeasca. Cam prin iunie se zvoneste in gasca ca o sa facem o expeditie in Delta. Operatiunea Monstrul era catalizatorul si oamenii erau vechi pescari de crap, inca dinainte de 89 (povestea e p.aici).
Acolo mi s.a dat un twister luat din Obor, pus pe un jig cu bila rosie si cu capul plin de Rex Hunt mi s.a dat drumu pe canal.
Ulterior, ale vietii valuri m.au lasat cu pofta.n cui, pana ce, tot asa intamplator, am ajuns cu un modelist incepator pe Bentu mare. Acolo, cu arsenalul adunat in timp (voblere, linguri, gume, lanseta Shakespeare, guta Silstar, pe mulineta Shakespeare) am prins vreo 30 de marlite in 2 zile, de si.au abandonat ailalti 5 sculele de caras si au venit langa mine sa dam la rapitor. Era anul 2006. Se nascuse fi.miu si cautam orice ocazie sa trag o gura de aer fara miros de pampers plin.
Ulterior, cat stateam cu copilul in parc am povestit altui tatic osandit despre partidele astea. El, Radu, mai pescuise cu lanseta si mulineta la ce.o fi, pe la niste veri la Băilești. Ni s.a aprins imaginatia si dupa ce ne.am pus la punct cu sculele (ziceam noi) am pornit la Dunare. Peisaje de vis, liniste, libertate dar zero capturi pe stilul asta.
Pe forumuri, eu mai limbut, mi.am luat.o peste bot original. Mai ca nu ma faceau prost. Mistouri si luari in balon, de parca facusem armata impreuna cu niste pusti jmekeri, semi-braconieri.
Tot ce (nu) aflam, ii impartaseam si tovarasului de chin. Ne felicitam si ne contraziceam si....mai numaram o gherla. Umblam pe cele mai ale dracu coclauri si mai si prindeam cate un amarat de peste, dar habar n.aveam de tehnici si perioade. Insa invatam pe pielea noastra.
Cand nu mai puteam, ne duceam pe Darvari si prindeam platici, ca sa ne confirmam ca nu suntem chiar ultimii din clasa. Au mai fost si niste bricege pe Neajlov si mama, ce mandru eram cand reuseam cu nalucile din trusa, cu lanseta Daiwa Sweepfire rosu adanc si mulineta Cormoran Redmaster sa scot cate un peste. Ca sa duc profesionalismul pana la cap, eliberam xu pompa puii de stiuca sa creasca mari si sa se intoarca.
Apoi am gasit site.ul asta si....surpriza, lipseau mistourile. Ia sa incerc si eu sa deschid gura. Si mi.au explicat oamenii, si ce intrebam gresit si ce greseam pe apa. Si unde ar trebui sa ma duc, cu ce sa ma adresez pestelui si in ce fel.
Incet incet, au inceput sa se inmulteasca capturile. Acum stiam cand sa mergem colo si cand dincoace. Cum n.are rost cand scade apa, cam pe unde se duce pestele cand creste..... A insemnat enorm. Mi.a salavt multe partide ratate din start, la care m.as fi dus degeaba, ca vaca.n rapiță.
Acum, fiecare an e mai bun ca precedentul. Nu neaparat ca numar de capturi, dar ca relaxare. Nu mai sunt doar intrebari in capul meu, pentru ca aproape ca stiu raspunsurile dinainte. Acum sunt gherle pentru ca aleg eu sa fie gherle, fie ca mi.e dor de Neajlov sau vreau sa ma plimb prin padurile de pe malul Dunarii, stiu ca sansele vor fi mici, dar zilele in care pot ajunge acolo ..... nu mor caii cand vor cainii.
Despre pescuitul de alte feluri, pe Lepsa si Naruja, cu alte ocazii.
 

ciupi

Biban
Salutare , eu pescuiesc de mic copil , de la 7-8 ani , pe vremuri copii erau trimisi la bunici in vacantele de vara . Ce sa faca copilul toata ziua acolo ? Binenteles ca langa sat curgea un parau plin cu peste asa ca dimineata sau seara in fiecare zi mergeam la pescuit ( sau macar tot a doua zi ) . Stiu ca pare greu de crezut dar in majoritatea partidelor prindeam peste la pluta . Timpul a trecut , am ajuns la liceu unde am spus ca trebuie sa trec la nivelul urmator , astfel am ajuns pescar de crap . Partidele la crap s-au inmultit , singura problema era timpul 9( 2-3 zile pt o partida de crap ) si lipsa de miscare . Asa ca de 3-4 ani pescuiesc mai intens la spinning , primii rapitori fiind stiucile . Atunci cand am timp , 2-3 zile pe luna merg la crap , in restul lunii fac 4-6 partide de spinning ( dupa o zi de munca nu-mi strica cateva ore de relaxare ) . De fiecare data cand plec la drum lung caut pe net un lac de rapitori in zona , imi pun cateva scule in spate si daca am timp incerc sa profit de el ( macar sa vad o oportunitate , sa vad alt lac , alti pescari , alte peisaje ) Pacat ca nu avem mai mult peste in apele din Romania si ca se primoveaza mai mult lacurile de crap in sistem c&r . Sper ca pe viitor sa se faca asociatii de pescari cu acest microb si sa dezvolte una, doua lacuri calumea in fiecare judet .
 

gabyspin

Stiuca
Frumoase povesti,pentru mine primele partide la spinning (blinker ziceam atunci ;) ) au inceput prin anul 2000 pe un parau la clean si uneori marlite. Plecam pe jos 10km pe malul paraului si pescuiam din loc in loc (inapoi veneam cu trenu) aveam la mine o fixa de 3m cu care pescuiam la cosas/lacuste, "biciuit" la clean si o germina cu mulineta si monofilament de 0.20, cu asta pescuiam rotativa mepps de 00 unde erau ochiuri de apa mai mare, faine partide.
De prin anul 2011 am inceput serios cu spinningul, renuntand la alte stiluri de pescuit.
 
Asta a fost prima mea mulineta pentru biban, folosita cu lanseta de match. Am cumparat-o de la Gipo Buc. Gara de Nord, in '93 sau '94. Mi-am adus adus aminte de ea de dimineata, demult vroiam s-o lustruiesc oleaca, s-o scot la o poza.
20181126_124653.jpg

20181126_124709.jpg

Desi a fost folosita intensiv la Sheffield, cativa ani, apoi la stationar, nu protesteaza sonor. Se aude doar acel zgomot specific, care il avea si de noua; cu toate ca nu a fost niciodata intretinuta in vreun fel. Are inca vaselina pe ax, nu se vede prea bine in poza asta.
20181126_124732.jpg
Mulineta a fost "piesa" pe langa cea care o foloseam inainte la bibi, o rasnita tot de la Gipo, in care iti prindeai degetul sub tambur (ca la vechea masina de tocat, daca nu erai atent când indesai cu degetele materia prima). Era cuplata cu o lanseta Cibin din doua bucati, de vreo 2 m. La juma'de kil. Combo-ul cred ca se apropia de 1kg dar, imi amintesc, nu mi se parea greu.
 

Hades

Stiuca
Văd că nu s-a mai scris pe aici. Eu am făcut începutul când am ieșit de 2 ori când au fost inundațiile în Banat, Am dat cu voblere pe o telescopică de 4 metri pe canalele de către Foeni. Stătea știuca cu gura deschisă așteptând să-i arunci năluca. Apoi am și uitat de voblere. Le-am găsit într-o cutie în garaj cu ancorele ruginite. Și am revenit la scobar. De vreo 3-4 ani eu televizorul îl ține mai mult pe post de tablou, îl mai pornesc dacă vine cineva și bag YouTube-ul pe el cu muzică pentru ambient pentru pahare. Am început să urmăresc mai mult pe YouTube și așa am ajuns la filmulețele de spinning. Am descoperit că lanseta mea este de spinning ( 2,70, 7-28g, din Italia cadou ) am trecut prin Piața Bălcescu ( acolo sunt articolele de pescuit) și am luat ceva jiguri și gume . Și pot preciza exact, că m-am apucat de spinning, pe 31 august 2020.
 

CTB

Oblete
Am început pescuitul (cu râmă la bibani și carași pe Bega în Timișoara) la 6 ani și o vargă de trestie de 3 m. Pe la 12 ani am strâns ceva bani (borcane, hârtii și ziare la greu duse cu spinarea la centrul de colectare - bunică-mea a pus gemuri în anul ăla la butoi) și am luat o cârâitoare albastră exact ca cea a lui Espasia (apropo e sovietică, și a costat 33 de lei în 1988) pentru lanseta primită cadou de ziua mea (2.10, fibră plină, românească, nu mai știu cum se cheamă) și rotative 1 și 2 cu corp de plumb roșu și muscă la ancoră. Ajuns pe Timiș cu ansamblul, cu chiu cu vai am reușit să lansez cu drăcia pe o distanță de maxim 10m și văd și acum cu ochii minții salcia bătrână prăbușită în apă de sub care a țâșnit clenuțul ce a înhățat rotativa aproape din aer, avea aproape 15 cm dar ce mândru am fost bucuriemare
 

Hades

Stiuca
Asta a fost prima mea mulineta pentru biban, folosita cu lanseta de match. Am cumparat-o de la Gipo Buc. Gara de Nord, in '93 sau '94. Mi-am adus adus aminte de ea de dimineata, demult vroiam s-o lustruiesc oleaca, s-o scot la o poza.
Vezi atașament 16673
Vezi atașament 16674
Desi a fost folosita intensiv la Sheffield, cativa ani, apoi la stationar, nu protesteaza sonor. Se aude doar acel zgomot specific, care il avea si de noua; cu toate ca nu a fost niciodata intretinuta in vreun fel. Are inca vaselina pe ax, nu se vede prea bine in poza asta.
Vezi atașament 16675Mulineta a fost "piesa" pe langa cea care o foloseam inainte la bibi, o rasnita tot de la Gipo, in care iti prindeai degetul sub tambur (ca la vechea masina de tocat, daca nu erai atent când indesai cu degetele materia prima). Era cuplata cu o lanseta Cibin din doua bucati, de vreo 2 m. La juma'de kil. Combo-ul cred ca se apropia de 1kg dar, imi amintesc, nu mi se parea greu.


Am găsit-o !! La scobărit am folosit-o !! Și acum mai este încărcată cu ață de papiotă, că o încărcam cu jumătate de rolă de nailon !!!!!!!!!!!
 

Atașamente

  • IMG_20201120_131359[1].jpg
    IMG_20201120_131359[1].jpg
    186,3 KB · Vizualizări: 60

Costi

Salau
Avand bunici pe malul Oltului, langa barajul de la Frunzaru, am inceput pescuitul la pluta la caras, pe niste balti pe langa Olt, cu bete de trestie de copil mic, indrumat de un unchi pescar. Avea plantata trestie langa fantana, trestie din care ne faceam bete.... le indreptan cu carpe si ulei incins.. ce vremuri..... Cand dadeam in lacul de acumulare de pe olt, lansetele erau de fapt fir tras pe o sticla de Frucola, sau un tub de spray, cu plumbi turnati de noi in gauri facute in pamant in care puneam spirale de sarma ca sa avem momitor. Pana in 90 pescuitul sa cam rezumat la pescuit in vacanta, vara la bunici.. Apoi, abia prin 94-95 am inceput mai mult sa ies prin zona Deva la pescuit.. cel mai des pe balti din zona.. tot dupa pasnic. In 2000 un coleg de servici m-a convins sa-l iau cu mine la peste... si tot el m-a corupt sa-mi cumpar primul vobler... mai mult din curiozitate sa vedem ce e cu ele.... singurele voblere ce se gaseau atunci in magazinele locale erau Cozma... asa ca am luat fiecare cate un Cozma de 7 cm. A urmat o partida cu cortul la o balta unde am reusit sa prindem... intamplatori ceva strapi la vobler :D
Gata.. am fost injectat.... a doua zi.... tot pe singurul vobler din trusa a intrat o stiuca.. ( atunci pe moment am cazut ca luasem un salau XXL) care mi-a taiat.. ca deh... canci struna.... Abia mai tarziu am aflat ca salaul nu taie :D
Normal.. ajuns acasa.. drum magazin.. cumparat direct 2 voblere identice.... si strune :D
Cu un Cozma din ala am reusit sa prind si prima mea stiuca.... (ma rog, marla.. dar pe vremea aia mi se parea uriasa)
2.jpg


Inca vre-o 4-5 ani am mai lalait-o si pe spin si la stationar... am descoperit pescuitul pe Mures si cleanul pe Strei. Apoi am ramas fidel spinningului....
 

JohnDoe

Oblete
Spinning. Aveam vreo 15 ani. Eram la bunici, undeva in Bucovina, pe apa Sucevei, in vara lui '97, pe la mijlocul lui iulie, pescuind la stationar, cand am pus o rotativa DAM Effzett nr. 1, de 3 g, cu holograma aurie. Combo: o lanseta ruseasca, cred, din fibra de sticla, de vreo 1,5-1,5 m si cu o actiune reala de 15-30g, echipata cu exact aceeasi mulineta Friends-Shina (sau Shina-Friends :) )prezentata mai sus de Florin P si un mono de 0,18, de la GIPO (cred ca Traznet se numea, cu Z :) ). De vartej nu auzisem. Tin minte ca pusesem o alica de plumb sa fie lanseul mai lung. Rezultatul? In jumatate de ora, la asfintit, cat au fost activi clenii, vreo 10 bucati, mici, poate de o palma jumatate maxim, dar care au contat si au dat startul... Apoi am dat de o pereche de ochelari pt scufundarisi am aflat de pescuitul cu sulita. roflmaooo

Și acum mai este încărcată cu ață de papiotă, că o încărcam cu jumătate de rolă de nailon !!!!!!!!!!!

Exact la fel faceam, tot cu papiota. Nevoia te invata. :)
 
Ultima editare:

perca

Biban
E greu sa ai amintiri cu tine de la vârsta de 3-4 ani...țin minte însă ca adunam mormoloci de broasca și ii Țineam într-un borcan...de atunci viața mea e pescuitul/acvaristica/natura/aventura/scufundările(mai nou, dar îl idolatrizam pe Cousteau și aventurile sale). Colecționez literatura de pescuit dinainte ca sa pot citi, eram cel mai tânăr membru AJVPS din Botosani. Pescuiam la știuca pe o balastieră cu nailon lansat de pe sticla sau cilindru de spray. Nailonul îl procuram dintr-un spălător de vase pe care îl desfaceam și îl fierbeam înfășurat pe un borcan ca sa se alungeasca. Țin minte ca am primit odată cadou 100lei, aia cu Bălcescu și evident m-am dus direct la magazinul Alpin din BT, de acolo am luat o trusa de linguri rusești pe care cred ca am dat 80-90 lei. Când am ajuns cu ele acasa, maică-mea nu înțelegeam cum am putut la vârsta mea de 8-9 ani sa cheltui o așa suma de bani pe niște ...ce era acolo pentru ea. Ca și copil cu mijloace foarte modeste a trebuit sa învăț sa sacrific banii pt un dulce pt a putea cumpara o revista sau ceva plute colorate. Am mai cunoscut oameni ce le curge pescuitul prin vene dar nu am întâlnit pe nimeni cu care sa simt ca împart aceleași vibrații când vine vorba despre pescuit și elemente conexe. Cred ca noi, pescarii, suntem expresia a ceea ce a mai rămas ancestral in oameni, informația aia genetica care s-a transmis de la o generație la alta și a ajutata strămoșii sa își procure hrana pescuind, culegând vegetale sau vânând. Mă pasiona și ideea de vânătoare dar acum când am moștenit o pușca nu am găsit nici un imbold in a o folosi și probabil așa va rămâne agățată intr-o panoplie.
aici câteva poze făcute in ultima vizita la țară unde din păcate acum se așterne praful peste toată colecția de reviste și cărți de profil.
A1FF76C5-1D61-42E3-A0DA-CC9D39214E58.jpeg
7243DCE4-CB00-4B4C-A160-1A8AF74F2528.jpeg
D17C506E-0518-4804-B15A-1C3AA1FAF126.jpeg
D42B9F7A-1034-4913-A59A-AEE5D7271FBF.jpeg
937BF460-E751-4A31-A9F1-23EF5A1B7CED.jpeg
4AA5FAE6-DA28-41D3-BCC3-5996FD76E649.jpeg
012A3C64-F297-4D56-A8FC-0A3FB1E8F923.jpeg
 

Dori

Stiuca
E greu sa ai amintiri cu tine de la vârsta de 3-4 ani...țin minte însă ca adunam mormoloci de broasca și ii Țineam într-un borcan...de atunci viața mea e pescuitul/acvaristica/natura/aventura/scufundările(mai nou, dar îl idolatrizam pe Cousteau și aventurile sale). Colecționez literatura de pescuit dinainte ca sa pot citi, eram cel mai tânăr membru AJVPS din Botosani. Pescuiam la știuca pe o balastieră cu nailon lansat de pe sticla sau cilindru de spray. Nailonul îl procuram dintr-un spălător de vase pe care îl desfaceam și îl fierbeam înfășurat pe un borcan ca sa se alungeasca. Țin minte ca am primit odată cadou 100lei, aia cu Bălcescu și evident m-am dus direct la magazinul Alpin din BT, de acolo am luat o trusa de linguri rusești pe care cred ca am dat 80-90 lei. Când am ajuns cu ele acasa, maică-mea nu înțelegeam cum am putut la vârsta mea de 8-9 ani sa cheltui o așa suma de bani pe niște ...ce era acolo pentru ea. Ca și copil cu mijloace foarte modeste a trebuit sa învăț sa sacrific banii pt un dulce pt a putea cumpara o revista sau ceva plute colorate. Am mai cunoscut oameni ce le curge pescuitul prin vene dar nu am întâlnit pe nimeni cu care sa simt ca împart aceleași vibrații când vine vorba despre pescuit și elemente conexe. Cred ca noi, pescarii, suntem expresia a ceea ce a mai rămas ancestral in oameni, informația aia genetica care s-a transmis de la o generație la alta și a ajutata strămoșii sa își procure hrana pescuind, culegând vegetale sau vânând. Mă pasiona și ideea de vânătoare dar acum când am moștenit o pușca nu am găsit nici un imbold in a o folosi și probabil așa va rămâne agățată intr-o panoplie.
aici câteva poze făcute in ultima vizita la țară unde din păcate acum se așterne praful peste toată colecția de reviste și cărți de profil. Vezi atașament 42983Vezi atașament 42984Vezi atașament 42985Vezi atașament 42986Vezi atașament 42987Vezi atașament 42988Vezi atașament 42989
Scufundari pe unde?
 
Sus