• Acest site folosește cookie-uri. Prin continuarea folosiri acestui site, ești de acord cu utilizarea de către noi a cookie-urilor. Learn more.

Funny

Filmul se numeste Nevazut necunoscut, si in el Louis joaca rolul unui vanator-pescar braconier imposibil de prins. Dupa ce am vazut filmul, copii fiind, tropaiam toti ca nebunii pe balta, doar doar... kingofbeasts, fugit irreparabile tempus...
Int-radevar timpul curge ireversibil dar , valorile raman. ;) dupa ce am cautat putin titlul (multumesc "batrane" pentru el nnnoroc) pe net am gasit tot filmul asa ca acum imi beau cafeaua la cinema-ul de acasa :)
pt cei interesati : http://filmehd.net/ni-vu-ni-connu-1958-filme-online.html
zimbettt
 
Pescuiam la stationar, pe Mures, intr-o zi ca oricare alta. Satul de pipa si de asteptare, am luat betigasul de spinning, si cu un piscot de vreo 15 gr. am inceput sa dau sub un pom de unde cineva imi tot facea semne obscene cu coada. Aproape ma teleportasem in alta lume, cand incasez una de era sa scap lanseta din mana. Din primele secunde mi-am dat seama ca o sa fie cu dureri. M-am indepartat cum si cat am putut de restul betelor, si din cand in cand mai reuseam sa mai iau un pic de fir, desi simteam ca parca imi scoteam masina din apa. Dupa cam 45 de minute, cand eram mai kkt pe mine (toate conditiile: singur pe apa, minciocul in portbagaj, alunecand incet pe mal in jos, etc), vin unii si se pun la gratar langa mine. Nu mult dupa asta, imi proptesc lanseta in frunte, firul se blegeste, si realizez ca am ramas orfanel si de lingura si de ala care tragea de ea. Si ma pun pe plans, mai draga, de imi clantanea pipa in dinti. Cu coada ochiului observ copilul alora cu gratarul, care se uita interesat la mine. De ce plangi? zice. Am pierdut ceva, zic. Ce? O lingura, zic. El pleaca, si eu imi plang restul de portie. Dupa un minut-doua, copilul se intoarce la mine, imi intinde o lingura de supa si zice: Ma trimis mama sa iti dau lingura asta, ca sa nu mai plangi...
 

adiwolf

Moderator
Membru personal
hmmmm,
inca un povestitor care se pare ca are ce povesti clapping
ma bucur ca ai aparut si astept in continuare povestile talethumbsuuuup
 

Claudiu

Administrator
Membru personal
Da, excelent ! Frumoasa povestire, astept cu interes urmatoarele! Trece prohibitia mai usor asa
 
Pescarii au viata grea prin alte parti.

Trebuie sa poarte clopotei atarnati pe haine ca sa nu ia leii prin surprindere si sa aiba vaste cunostinte despre cum arata si cum miroase cacaolu de la leii pui sau adulti.
 
Seara buna la toata lumea! Hai ca mai trantesc eu una. S-ar putea numi "Cu controlu' la psihiatru". De cativa ani, in prohibitie si in rest duminicile, cand mie nu imi place sa ies pe apa, ma urc in trotineta mea si fac ture extinse pe Mures, sa mai vad cum se prezinta locurile, apa, ce se mai prinde...De la o vreme am observat ca, la aparitia masinii pe maluri, mai ales cand binoclul era pe bord, unii mai scoteau betele in plus din apa, mai doseau juvelnice, si alte activitati pe care ti le inspira proximitatea unui control. De aici si pana la o idee murdara si perversa nu a fost mult. In primul rand am rugat o prietena, psihiatru, sa imi scrie o adeverinta cum ca as participa la sedinte de managementul agresivitatii. Apoi mi-am facut un panou asemanator ca si format si culori cu unele cunoscute, pe care scria mic-mic SELF si mare-mare CONTROL. Cu binoclul pe bord, cu sapca albastra pe care scria "CLUB GARDA" trasa pe ochi, am inceput "patrularea". O duminica, doua, rezultate excelente, saluturi respectuoase gen "sanatate sefu'", etc. Pana cand, intr-o zi intalnire de gradul 3 cu o duba cu o inscriptie datatoare de siguranta si incredere : JANDARMERIA. Am fost oprit, flancat de 4 jandarmi tip Delta force, si luat la bani marunti.-Permisul de conducere! Imi pare rau, zic, dar nu suntem pe un drum public, asa ca nu am.-Atunci legitimatia de control... Ok, scot adeverinta si o prezint. Raspuns dincolo de orice asteptari: Asta e uzurpare de calitati oficiale, o sa faci puscarie. De la ce control esti? De la nici unul. Si panoul? Pe romaneste,zic, ar fi autocontrol, ca asa zice doctorul sa fac. Si sapca? Sapca e pentru umbra. Lasa umbra, zice, de la ce garda esti? De la club Garda, din Italia. Aha. Foiala, nedumerire,tot ce tine de organ. Unul mai mitite zice: Sefu, ce facem cu el, ca asta e de la nebuni, uite adeverinta. Si, intr-o explozie tacuta de marinimie, vine raspunsul: II dam drumu',ma, ca e cuminte...
 
Din ciclul " Sa radem de...", astazi :Si la bal si la spital. In vara lui 73, la cateva saptamani dupa ce trecusem peste o operatie destul de dificila, stateam pe banca in fata blocului si imi contemplam ghipsul de pe picior, garnisit proaspat cu o scarita care imi dadea libertatea de a pasi pe el. De nicaieri apare Nashu Mare, un hot binecunoscut in cartier (dar numa' de la stat, ca omu' e sarac, n-am ce), se asaza langa mine si baga fitilul: Copile (asa imi zicea), mere somnu' la podu' Timisorii, pe crac.Am adunat rame si lipitori, merem? Maine? Merem. Pe la 2 noaptea, dupa ce i-am trombonit pe ai mei ca mergem la lac (5 minute de casa), am pornit sonticaind spre crac, drum de vreo 6 km, cu Nashu Mare carand toate boarfele. Am ajuns, si somnul chiar mergea, am luat impreuna 5 bucati, unu frumusel, pe la trei kile. Grijuliu, Nashu a construit un postament pentru piciorul meu ghipsat, "ca sa nu ostanesti, copile". Cu soarele peste noi, am atipit. Cum, cand, si de ce nu stiu, dar m-am trezit cu piciorul in apa Muresului, cu ghipsul fleasca si scarita cazuta. Nashule, ce fac, ca ma bate tata ca pe canepa, daca ajung asa acasa. Copile, rezolvam. Dupa vreun sfert de ora apare cu carutul de butelii de la cantonul cfr. Zic: zii ca nu-i fu... Nu, zice, imprumutat, i-am lasat 25 de lei garantie. Si cu asta m-a indesat in carut, cu pestii si boarfele peste mine, dar cu piciorul legat cu o sarma de protap, " sa nu cada operatia", si am porni scarta-scarta spre sectia de ortopedie, care, la aceea vreme, era in plin centrul Aradului. Nu mai spun cu arata atelajul, la ora de varf pe Corso. Dar ajungem. Ma ia Nashu pe brate, ma duce in cabinet, si suav zice:Dom doctor, so muiat ghipsu...La pescuit...Doctorul Georgescu (RIP), dupa eforturi supraomenesti sa nu dea in apoplexie, schimba ghipsul "ce so muiat", dar ma taxeaza dur: Sa stii ca te spun la tata-tau. Nashu, suav: Dom doctor, avem peste, nu-l turnati pe copilu', ca-l bate ca pe canepa. Bine ma, lasati pestele la asistenta, si plecati ca ma sufoc cu voi aici. Nashu ma indeasa din nou in carut, in rasetele isterice ale celor din curtea spitalului, leaga piciorul cu sarma de protap "sa nu se zgaraie ghipsu, ca doamne, frumos mai e", si o luam spre casa. Tot pe centru.Dupa cativa metri, Nashu se intoarce zambind, si zice suav: Copile, nu vrei niste clesti din aia de doctor?...
 
Si una, mai subtire, ce-i drept, cu dedicatie pentru kingofbeasts, acest magician al unui intreg bestiarium de voblere resapate. Iaca asa: In Arad, exista din vremuri imemoriale o piata de vechituri. Prin natura micii ei afaceri , soata mea e in fiecare duminica acolo (iar eu in consemn la domiciliu), si foarte des imi aduce tot felul de chestii, de-ale pescuitului bineinteles. Si intr-o duminica, imi pune pe masa, triumfatoare un Rapala, vechi, usor scorojit, si o mulinetuta Shakespeare, veche bine si ea. Cat ai dat pe mulineta? 5 lei. Si pe vobler? 1leu...ca doar nu era sa-i dau 2,50 cat a cerut. Buna piata, buna nevasta!
 
Seara buna la toata lumea! Hai ca mai trantesc eu una. S-ar putea numi "Cu controlu' la psihiatru". De cativa ani, in prohibitie si in rest duminicile, cand mie nu imi place sa ies pe apa, ma urc in trotineta mea si fac ture extinse pe Mures, sa mai vad cum se prezinta locurile, apa, ce se mai prinde...De la o vreme am observat ca, la aparitia masinii pe maluri, mai ales cand binoclul era pe bord, unii mai scoteau betele in plus din apa, mai doseau juvelnice, si alte activitati pe care ti le inspira proximitatea unui control. De aici si pana la o idee murdara si perversa nu a fost mult. In primul rand am rugat o prietena, psihiatru, sa imi scrie o adeverinta cum ca as participa la sedinte de managementul agresivitatii. Apoi mi-am facut un panou asemanator ca si format si culori cu unele cunoscute, pe care scria mic-mic SELF si mare-mare CONTROL. Cu binoclul pe bord, cu sapca albastra pe care scria "CLUB GARDA" trasa pe ochi, am inceput "patrularea". O duminica, doua, rezultate excelente, saluturi respectuoase gen "sanatate sefu'", etc. Pana cand, intr-o zi intalnire de gradul 3 cu o duba cu o inscriptie datatoare de siguranta si incredere : JANDARMERIA. Am fost oprit, flancat de 4 jandarmi tip Delta force, si luat la bani marunti.-Permisul de conducere! Imi pare rau, zic, dar nu suntem pe un drum public, asa ca nu am.-Atunci legitimatia de control... Ok, scot adeverinta si o prezint. Raspuns dincolo de orice asteptari: Asta e uzurpare de calitati oficiale, o sa faci puscarie. De la ce control esti? De la nici unul. Si panoul? Pe romaneste,zic, ar fi autocontrol, ca asa zice doctorul sa fac. Si sapca? Sapca e pentru umbra. Lasa umbra, zice, de la ce garda esti? De la club Garda, din Italia. Aha. Foiala, nedumerire,tot ce tine de organ. Unul mai mitite zice: Sefu, ce facem cu el, ca asta e de la nebuni, uite adeverinta. Si, intr-o explozie tacuta de marinimie, vine raspunsul: II dam drumu',ma, ca e cuminte...
Excelent OLDHEINZ.
De mult nu am mai ras asa. nnnorocclappingclapping
Apropo si filmul cu Luis de Fune mi-a trezit amintiri frumoase.
 
Si tot pentru kingofbeasts: te simt lovit de bazdacul tuningului, o piata de vechituri ca asta a noastra e o mina nesecata de subiecte, mai ales ca se mai varsa si din Ungaria.
 
Ultima editare:
Naluca
Din biroul in care lucrez (da stiu, nasol) pe Calea Victoriei, se vad vis-a-vis geamurile unui bloc de apartamente. De cele mai multe ori n-ai ce vedea, dar cateodata....
Imi terminasem treaba si ma uitam in stanga pe geam fara tinta, cu gandul aiurea. La un moment dat, la unul din geamurile de la etajul doi (un pic mai jos decat pozitia mea) vad o tipa imbracata sumar (lenjerie neagra cu dantele savante), cu parul lung si negru, care privea pe geam.
Cum aveam si colege in birou, nu-mi dadea mana sa fac tam-tam pe subiectul asta. Am mai tras un pic cu coada ochiului si i-am facut un semn discret colegului sa arunce si el o privire. Se uita si....Efectul e cel scontat. Fuge pe usa sa-i anunte si pe cei din biroul vecin.
Dupa 5 minute se intoarce dezamagit.
- A plecat...
Ma uit iara.... Era acolo. In aceeasi pozitie. Asta, iar o zbugheste pe usa.
Apoi iar se intoarce cu buza umflata.
In momentul asta mi-am dat seama.
In geamul ala se reflecta imaginea unui manechin dintr-un magazin de lenjerie intima de la parter, de sub noi.
Am ras, am dezbatut.....
Apoi m-am gandit la un fel de morala.
Daca subiectul isi doreste sa vada ceva, nu conteaza ca imaginea nu intruneste toate conditiile (statea nemiscata de minute bune).
Cam asa si cu stiuca.
Daca-i e foame si e setata pe haleala, si inca vreo 3 cumetre executa atacuri in stanga si-n dreapta, nu mai conteaza ca ce-i trece prin fata ochilor arata ca o nava extraterestra. Daca ea vrea sa vada rosioara sau biban, aia o sa vada.
Si mai departe....Cine stie, daca manechinul isi aranja o suvita de par rebela, poate ma duceam sa sun la usa sa o intreb de ce e trista.
Sa va uitati la filmul "Ex Machina".
 
Misto roflmaooo Mai tare ca o poveste de pescuit clapping
Iar legat de stiuca ,cum e vorba aia..., nici nu stii cata dreptate ai! De mult am o admiratie secreta pentru stiuca...O consider mult mai complexa decat salaul de exemplu .Desi lumea zice ca se prinde mai usor ,eu cred ca greseste...Pentru mine salaul este 90% o problema de localizare. Am si o vorba ,cam "tupeista" ,care spune ca daca am salau in fata ,in final, voi obtine un atac! Nu as putea spune acelasi lucru despre stiuca...mult mai educataideaaass