Intr-o zi am sa ma-ntorc !

kingofbeasts

Rod Builder
Se vrea un topic despre locurile si pestii aia care ne aprind imaginatia . Despre locurile pe care am avut placerea sa le vizitam dar unde n-am avut sansa sa pescuim. Despre pestii care ne-au aprins imaginatia din povesti si clipuri dar pe care n-am avut ocazia sa-i pescuim. Despre amintiri si promisiuni. Toti le avem , ar fi pacat sa nu vorbim despre ele.
Am facut o astfel de promisiune anul trecut cand am avut placerea sa fac luna de miere impreuna cu muza Intr-o calatorie imprejurul si-n interiorul peninsulei Gaspe din Quebec. O parte din ce am vazut e sintetizat in clipul de mai jos. ;) Uneori, cand inchid ochii , inca vad acele peisaje ca si cum as fi acolo . Alteori, imaginatia mi-o ia razna si sunt deja acolo ...
 
Ultima editare:

kingofbeasts

Rod Builder
Carol bravo, frumos topic. Ma uit la ce au canadienii în ape si pescuit și imi vine să plâng. Superb tată, splendid. Dacă n-ar fi iarna aia așa nasoală aș fi ajuns demult p-acolo.
Aici e din lac in put ! s-a terminat iarna si a inceput sezonul de inundatii ! S-a spart gheata si nu ttrebuie sa mergi la pesti ca vin ei la tine in curte direct. Nu e cazul meu insa restaurantul in care am sarbatorit cununia cu un an in urma are primul nivel sub apa. E stare de necesitate in Otawa si Montreal precum in cateva localitati intre ele. Pe Riviere Rouge, un baraj proiectat acum 100 de ani pentru a prelua cele mai mari debite ipotetic posibile in urmatorul mileniu e depasit ca juma de metru coloana de apa (evident toata valea a fust evacuata pana la confluenta cu Ottawa River). Aici in prohibitie u e nevoie de paza, tine natura oamenii ocupati pana se reproduc pestii la care tot natura le creeaza habitat suficient. Da si cand vine vara si toate sunt trecuteee....naughty
 

Luigi

Somn
20190823_161511.jpg

Era in August 2019 când l-am vazut prima oarã, in acest adevarat coltz de rai. Regele! Cel mai mare pastrav pe care ochii mei l-au vazut vreodatã, a avut bunãvointza sa iasã dupã o muscã si sa isi arate intreaga splendoare, pielea lui verde maronie presãratã cu puncte albastre si rubine roşii. Eu imi scosesem incet capul deasupra tufei agatzatoare, atit cit sa nu ma simtã si asa i-am putut urmãri o orã din viatzã, era linistit si in elementul lui, din când in când mai ciugulea ceva din nisip sau urca dupa insecte. Nici nu stiu daca a durat o orã sau doar citeva minute intâlnirea noastrã, suficient cât sa nu o uit.
Anul trecut l-am mai intâlnit doar o datã, desi l-am cãutat des.
Azi... Regele era tot acolo. Parcã avea culorile si mai vii, asa cum se cuvine dupa iarnã, si parcã miscarile îi erau si mai maiestuoase. Am repetat ritualul si cu toatã grija m-am apropiat de el - de data asta cu lanseta in mânã si cu Mepsul pregãtit. Dar ca niciodata si pentru prima data in viatzã nu am reusit sa si lansez. Tot pentru prima datã, am avut remuşcãri si senzatia ca nu apartzin acestui loc si ca sunt pe cale sa îi omor pacea si farmecul. Acum imi pot explica atractzia pe care o simt de ani de zile pentru acest mic coltz de lume: apartzine Regelui si gâzelor si florilor si e mai bine sa rãmânã aşa.
Asa ca am pus deoparte lanseta si am privit mai departe, pina si-a luat rãmas bun cu o bãtaie din coadã. De abia atunci am simtzit ca ma ard mâinile, e timpul sa ma duc la un pescuit de pastrav zimbettt
 
Sus